pe limba cuvintelor tale sunt grâu/ cu patria-n fire –
căţelul pământului latră la cer,/ prin paiul subţire!
eu am ciocârlie-n cuibar şi-n văzduh,/ pe vârfuri am pâine
din darul adâncului plin cu ţărani/ rămaşi fără mâine!
prin maci umblă sângele lor sfinţitor/ de ziuă şi noapte –
miroase a tot ce a pus dumnezeu/ în turtele coapte!
sunt grâu, şi mi-i bine, şi rău, şi mi-i cum/ îţi este şi ţie
în vremuri când lacrimi de rod şi de dor/ s-adună în glie!
adesea, când vânturi nebune mă bat,/ mă rup şi mă-ndoaie,
din tot ce am fost nu rămâne decât/ o mână de paie!
ascultă un tril, şi admiră un mac,/ şi adu-ţi aminte
cărarea nedreaptă prin sufletul meu/ ’napoi şi ’nainte!
când vezi că sunt gata, ia secera-n brâu,/ şi vino afară,
şi fă-mă polog, fă-mă snop, fă-mă bun/ de sac şi de moară!
şi dă-mă la patria ta, la copii,/ la taţi şi la mame,
iar mi să-mi laşi de-o colivă, atât/ – mie nu mi-i foame!
sunt grâu, şi prea mult azvârlit la gunoi,/ pe deal şi pe vale –
tu, limbă română, iertare îmi cer/ cuvintelor tale!
MĂRTURISANIE (pentru doamna Sorina Căldare – RESPECT!) Scris de Ion Zimbru
