de-un timp ne/tot, stă-n miezul tăcerii din adâncul
ne/mărginit şi gratis al întâmplării sale –
aşteaptă desluşirea-ntr-un dor şi într-o doară,
aşa, ca ne/păsarea slăvită-n catedrale,
aşa, ca ne/simţirea trăită-ntâia oară,
aşa, ca o iubire care n-a vrut să plece
şi-mi spune că regina-i de-ajuns cu mat...la rege !!!
de-un timp ne/tot, sunt rege-al blestemăţiei care-şi
întâmpină regina cu vorbe triumfale,
care-şi cultivă viaţa la rădăcina morţii,
care-şi culege moartea trăind printre chimvale
şi anunţându-şi zilnic zădărnicia sorţii
ne/trebnice pe tava de unde, până unde
această piatră-şi cere-n miez scormoniri fecunde !!!
MIJLOC de PIATRĂ (aşa...dar ALTFEL) Scris de Ion Zimbru
