din ce în ce mai singur,
poetul alunecă în braţele nopţii şi se înveleşte cu manuscrise
din ce în ce mai singur,
poetul se visează îmbrăcat cu hainele de mire al memoriei
din ce în ce mai singur,
poetul încetineşte pasul şi caută convorbiri literare cu morţii
din ce în ce mai singur,
poetul vede cum i se lasă întuneric, din ce în ce mai întuneric
poetul se suie pe scara de incendiu,
coboară pe rug şi strigă să se facă lumină, lumină, lumină
CONVORBIRI LITERARE [ultimul strigăt] Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” DIVINA TRAGEDIA: FRATELE lui AGHIUȚĂ Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II)
Mai multe din această categorie:
