dinspre ADÂNC, dinspre ÎNALT, dinspre IUBIRE
am auzit şi am crezut: e glasul tău,
durerea ta - nimeni/nimic din tot nu poate
fi mai frumos n-atâta valmă ş-atât rău !!!
nimeni/nimic din tot nu poate să ne-aducă
ce am uitat cu-atâta preţ/dispreţ mârşav,
ce am călcat cu tălpi, cu vorbe, cu şenile,
ce-am dat de saţ la foc, la pulbere şi praf !!!
nimeni/nimic din tot nu poate să ne-nveţe
cum e să faci şi să des/faci şi să re/faci
şi să ne dai mereu aceast-alcătuire:
suflet şi rod, şi maci la grâu, şi grâu la maci !!!
nimeni/nimic din tot nu poate să ne spună
cărarea/calea din păcat spre împăcat -
am auzit durerea/glasul tău, MARIE,
şi am crezut - iarăşi, prin EL - că ne-ai IERTAT !!!
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
