(!) sunt un biet căpcăun – lumea zice că-s rău,
c-am muşcat din frumos şi din sufletul tău,
nu-mi dă nimeni un sfanţ, nici măcar un coltuc –
nu-i mai bine să tac, să las tot, să mă duc (?)
(!) lumea râde că plâng şi mă face urât –
şi mi-i milă de toţi, şi-mi stă sufletu-n gât –
hai şi tu să aprinzi lumânare de veci –
eşti ileană şi vreau să m-asculţi, să-nţelegi (!)
(!) ai să vezi cât de trist, ai să vezi cât de greu
va să fie – de-acum – drumul tău, drumul meu –
fără el...totu-i sec, fals, crud, lacom, străin (!)
(!) sun un biet căpcăun strâmb, stingher şi puţin –
numai tu mai pricepi cum că vreau să mă sui
într-o carte, demult, cu vremi dulci-amărui (!)
lumea zice să-s prost, c-am mâncat de pe jos –
plâng de tot, plâng de tot...c-a murit făt-frumos (!)
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
