era cât pe ce să se întâmple. însă nu m-a luat.
ce părere de rău şi ce condamnare-n păcat.
ce limpede se vede că nu am ştiut ce să fac.
ce limpede se aude fluierul resemnării de fag.
regret că nu am avut fluier de soc sau de os.
regret că m-am luat la trântă cu făt-frumos
când zmeul se tăvălea de râs pe picioare de plai
şi tu aşteptai până acolo. până atunci aşteptai.
cică numai fluierul de os ori fluierul de soc
pot a trece cuvântul pentru care mă rog
să nu plece. să mai stea. să mai aibă răbdare.
să înţeleagă despre ce-i vorba-n continuare.
dar mi-a smuls morfologia şi sintaxa şi s-a dus
cu zmeul predicat(or) pe-o metaforă-n sus.
regret că am fost subiect în loc să fiu predicat.
era cât pe ce să se întâmple. însă nu m-a luat.
(Din colecţia "Poezii rămase tablou")
