(!) ochii tăi, frumoaso, nu mai pot să plângă
singuri, fără MAMĂ, singuri, fără TATĂ
stai pe drum, zvârlită, singură, uitată (!)
(!) nani-nani-nani, dormi, sărmană ȚÂNCĂ (!)
(!) mâna ta măruntă stă încet, cuminte,
nu mai umblă-ntinsă, moale, după lapte,
după sânul MAMEI duse prea departe,
duse tocmai UNDE NU MAI SUNT CUVINTE (!)
(!) gura ta - dulceaţă de-o cireaş-amară -
nu mai gângureşte, tace, numai tace,
nu mai poate spune: vino, vino-ncoace (!)
(!) nani-nani-nani-n veci de veci, fecioară (!)
(!) nimenea n-aude, nimenea nu vede
cum se-ntâmplă gheara lungă a plecării
într-o lume - poate - mult mai acătării,
fără VIS şi FOAME, fără DOR şi SETE (!)
(!) singură, păpuşă, tristă, lângă râpă -
te-nconjoară fluturi să te învelească,
să-ţi păzească somnu-n MATRIA CEREASCĂ (!)
(!) nani-nani-nani, scumpa mea de cârpă (!)
Din colecţia "Cele mai triste poezii rămase tablou" CÂNTEC de LEAGĂN (amintiri din altă copilărie) Scris de Ion Zimbru
