Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) s-a scufundat CORABIA bătrână,/ lovită de vântoase-n lung şi-n lat,
umplută cu scrisori despre departe/ - aproape de liman s-a scufundat,
umplută cu tandreţe şi candoare,/ cu lacrămi şi nădejdi fără sfârşit,
cu tot ce-a strâns din largul rătăcirii/ prin farmecul pustiului lichid,
cu tot cu vis şi dor, cu toate cele/ ieşite-n cale, fulgerate-n gând,
n-atâtea vremuri şi-n atâtea timpuri.../ şi fără DEZLEGARE la PĂMÂNT (!)
(!) s-a scufundat CORABIA bătrână,/ cu mii de MANUSCRISE la CATARG -
nici un cuvânt nu se mai vede-n urmă/ şi nici un strigăt nu s-aude-n larg (!)
(!) încet-încet, se-ntunecă - uitarea/ coboară-n tot, se suie-n răi şi-n buni,
nu mai visează nimeni, niciodată,/ BIRUITOAREA marilor furtuni (!)
(!) încet-încet, pământul intră-n APĂ/ şi APA TOATĂ intră în pământ -
CORABIA TITANICĂ rămâne/ un biet cuvânt, un biet şi TRIST CUVÂNT (!)
