(!) te-aşteaptă fântâna din vale,/ te-aşteaptă fântâna din deal,
cu mâinile-ntinse te-aşteaptă/ să vii, s-aduci sfântul Graal
al Dragostei tale de Mamă/ plecată în Sus şi în Jos,
să vezi unde-ncepe izvorul/ şi susură apa frumos
şi unde se-ntâmplă pornirea/ spre viaţă, spre-aici, spre acum,
spre setea ce mângâie chipul/ fântânilor noastre pe drum (!)
(!) fântânile toate-s bătrâne.../ şi toate-s aproape de cer –
toţi suntem bătrâni şi aproape/ puţini într-un timp efemer,
suntem sacrificiul-tributul/ acestei eterne-aşteptări,
acestui Graal al Iubirii:/ răspuns la atâtea-ntrebări
cu mâinile-ntinse spre Tine/ – când vii? oare cât mai amâni?
eşti ziua şi noaptea şi apa/ şi sufletul cestor fântâni (!)
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” CU MÂINILE ÎNTINSE (la mormântul mamei Zamfira Boza, hodinească-se în pace!) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
