Fenomen cu zece la singurătate,/ zece la citire, zece la candoare,
zece la respectul faţă de tăcerea
celei care cântă în amurg... şi moare!
Fenomen cu fustă şi cu ochi albaştri,
cu hap/sâni ca două portocale crude,
arie din sfânta operă a pâinii/ care-n fiecare clipă se aude!
Fenomen cu zece chiar şi la iubire,
şi la ne/răbdare pentru toţi şi toate,
şi la iertăciune, şi la-ngăduinţă, fenomen cu zero la greşeli/păcate!
Fenomen cu braţe lungi până la mine,
lungi până departe, tocmai până unde
stă apropierea clipei care strigă,/ însă nimeni, nimeni, nimeni nu răspunde!
Da, distinsă doamnă... am şi lumânare,
am şi vin de paos, am şi boţ de turtă -
am deschis ograda, sufletul şi casa,/ poate vii degrabă... veşnicia-i scurtă!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" ZECE... PE LINIE (admirare în cheia sol) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
