La început a fost Nimic/ umplut cu Tot ce (nu) se vede –
apoi, distinct şi (ne)lumesc/ şi (ne)greşit şi pe-ndelete,
a răsărit primul Cuvânt/ şi-a asfinţit printr-o-ntâmplare,
şi iar şi iar...(ne)rod, (ne)drept:/ sămânţă de Continuare!
Sigur că da, sigur că da:/ mai înapoi, mai înainte,
plus-minus...Maica (într-un Rost)/ era (şi ea) printre Cuvinte!
Târziu, devreme...(nu mai ştiu).../ printre balade şi idile,
a plâns concret şi m-a făcut/ fără călcâiul lui Ahile!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ULTIMA NE/ȘANSĂ (dosarele Z) Scris de Ion Zimbru
