Îmi pare rău că am să plec/ sub Orizontul fără capăt
şi-am să cotrobăiesc întruna,/ prin cel sfârşit şi început,
dar ştiu că o să am de-ales,/ că niciodată n-o să scapăt
nici înapoi, nici înainte.../ şi n-am să văd şi n-am s-aud !!!
Îmi pare rău că am să las/ Singurătatea fără mine
cum am lăsat atâtea clipe/ praf şi cu inima la gât -
s-au bucurat când au văzut/ cum se înalţă din stamine
şi din pistiluri aşteptare/ de timp frumos, de timp urât !!!
Ea nu ştia, eu nu ştiam/ cum face inima la vale,
cum face inima când pierde/ din sângerosul ei câştig -
ne-am dus pe dealuri să aflăm,/ din orizonturi catedrale,
cum ne numim Singurătate,/ cum suntem Totul şi Nimic !!!
Era să uit ce vreau să spun:/ eu te salut, Singurătate -
îţi las ce ţi-a plăcut la mine:/ mult şi puţin, aşa, frumos -
mă duc într-un trecut încet,/ cu flori şi frunze crenelate,
mă duc să caut alte clipe/ de Jos în Sus, de Sus în Jos !!!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" SEMINŢE de SINGURĂTATE [dosarele XYZ] Scris de Ion Zimbru
