nu văd nimic, n-aud nimic, nici nu ghicesc
şi nici nu-ntreb vrun pământesc ori vrun ceresc,
nu-mi pare rău despre nimic,/ nici nu nădăjduiesc nimic,
n-am ce să dau şi nici nu am ce să primesc
e bine-aşa...nu-i bine-aşa...nu cred nimic,
nici într-un fel, nici într-alt fel, nu tac, nu strig,
nu ţin la unu sau la doi,/ sunt mort şi-n pace şi-n război,
nu vreau să-nvăţ nici cotcodac nici cucurig
sunt lămurit...nu vreau palat şi nici bordei,
nici cuc în frasin şi nici pupăză în tei,
nu vreau s-aud şi nici să văd/ nici paradis şi nici prăpăd,
în pururea nu vrei ce vreau, nu vreau ce vrei
tu ştii de toate – spui la toţi că sunt nebun
printre deştepţi şi printre cei sănătoşi-tun –
io-s biet şi trist desen de fum,/ mărturisesc aici şi-acum:
nu ştiu nimic, nimic, nimic...doar presupun
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” NU ȘTIU și NU VREAU [declarație de presupunere] Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
