cică durerea-nnobilează şi căleşte,
cică-ntru pururi nu se poate fără ea –
sărmanul IOV se-ntâmplă zilnic, româneşte,
din ce în ce mai mult, mai des, parcă CEVA
dintr-un străfund mai abitir decât IDEEA
dă dezlegare la căinţă şi dureri
pe-acest picior de plai DIVIN...şi de aceea
omul prezent nu are MÂINE şi nici IERI !!!
cică aceasta-i FERICIREA exemplară –
să ai doar AZI, să-ngenunchezi şi să te-nchini,
să fii smerit de bună voie, să te doară
DE/SĂVÂRŞIREA din coroana cea de spini !!!
cică durerea-i pururi purificatoare –
cică-s curaţi doar cei ce SUFERĂ mereu
şi ştiu şi văd şi-aud că STEAUA lor nu moare
cât umblă dreaptă şi-o păzeşte DUMNEZEU !!!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” NU SE POATE FĂRĂ DURERE [pacific tangou] Scris de Ion Zimbru
