(!) sunt prea înalt să cred c-au fost o întâmplare
acestea toate şi ne/toate - acest tot,
dar şi ne/tot, vibrează-n sine, muşcă, doare,
stârneşte pricini între pot şi nu mai pot,
azvârle zero din adâncuri spre înaltul
care-l azvârle din înalturi spre adânc -
sigur că da, dinspre nimic porneşte caldul
şi cată rece - strâng ce pierd şi pierd ce strâng (!)
(!) sunt prea mărunt să cred c-a fost o întâmplare
tot cest văzut şi nevăzut - foarte urât,
foarte frumos - cum vrea şi crede fiecare -
pân-la genunchi, pân-la buric, până la gât,
chiar până unde încă nu-i tot ce se poate,
chiar până unde nu-i tot ce s-a mai putut -
goluri imense, pline cu singurătate -
punct definit, şi punct defunct, şi punct pierdut (!)
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" BALET (dosarele XYZ) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
