(!) toată viaţa, Poetul a mers numai cu ochii în Pământ,
îmbrăcat subţire şi desculţ printre Pistiluri şi Stamine -
a mers de Acasă până Acasă, de Nicăieri până Nicăieri,
nu care cumva să-i crape Obrazul şi Sufletul de Ruşine (!)
(!) din când în când, să-şi mai potolească Singurătatea,
făcea ca Mierla, ca Paiul de Pâine, ca Făt-frumos -
ducea buzunarele pline cu Grăunţe la Moara Dracilor
şi vorbea despre Pace şi Iubire cu Sarsailă cel Majestos (!)
(!) în fiecare dimineaţă, Poetul i-a sărutat mâinile Mamei
sale printre somnuri de Privighetori şi chilimuri de Rouă -
în fiecare seară, să-şi mai potolească Eternitatea,
striga Luna să vină şi să lumineze cu mâinile amândouă (!)
(!) toată viaţa, Poetul nu s-a gândit nici o dată la Moarte,
dar nu a pus Lacăt şi nu a sfărmat Zăvoare la Mister -
s-a dus la Moara Dracilor, s-a dus şi Maică-sa, şi Grâul...
şi acum stă Singur şi Ultim, cu ochii Închişi până la Cer (!)
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Moara Dracilor (recviem) Scris de Ion Zimbru
