Cât sacrificiu-ntru perfecţiune
cu doi actori... atât... ce să ascundă
când piesa (nu)-i pe placul tuturor -
extaz şi agonie-ntr-o secundă?!
Divină şi demonică lucrare -
joc de-ntremat şi destrămat la vise...
aplauze... urlări... fluierături...
şi uneltiri năprasnice-n culise!
Poftiţi, vă rog... poftiţi în caruselul
cu tot ne/viul pus la încercare -
actorii noştri sunt şi dramaturgi
ai clipei cu sclipiri ne/muritoare!
Acum veniţi... acum nu se termină...
numai „acum” trăieşte în pursânge...
bateţi din palme, sunteţi în flagrant -
O MASCĂ RÂDE ȘI O MASCĂ PLÂNGE!
Din colecţia "Cele mai triste/frumoase poezii rămase tablou" DOUĂ MĂȘTI (II) (mic... tratat de teatru) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
