Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cvasi/astrale rămase tablou"
(!) când cade semnul crucii cu fruntea în ţărână
şi steaua se îneacă pe malul celălalt
poetul limpezeşte izvoare de fântână
spărgându-şi trist ulciorul cu ochi de diamant (!)
(!) şi cumpene-n uitare şi ciuturi înnoptate
prea multe rugul iernii privighetori a vrut
le mângâie venera cu braţe retezate
plecarea până-n casa cu cearcăne de lut (!)
(!) apoi mai înainte-n sfărmări halucinante
trec stoluri de cuvinte-nspre scâncetul fecund
şi moartea râde-n faşă şi-n leagăne andante
divina comedie-i abia la început (!)
(!) şi ce minună(ţie) urmează şi te-ncearcă
dor dragoste durere drum drept de dare-n dar
într-astă lume strâmtă într-astă lume largă
şi punct şi de la capăt şi iar şi iar şi iar (!)
(!) şi cade semnul crucii cu fruntea în ţărână
şi se ridică iarăşi spre a cădea din nou
sub greutatea sacră a stelei tale până
când râs şi plâns şi strigăt se sting fără ecou (!)
