![13-14 şi 15-16 [cel mai frumos poem cu domnişoara Levănţica]](/media/k2/items/cache/f32cfb83fe54e786c6bad9af66267334_XL.jpg)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou"
O, zei!...ce minunată Levănţică!
(!plus două zeci şi patru de carate!) –
mă uit la ea, m-apucă treişpe-paişpe
şi cinşpe-şaişpe gânduri preacurate!
Şi-un fel de dor candid, fără sfârşire,
şi-o viaţă defensivă, fără moarte,
şi stau la geam, şi-o chem la poezie,
dar ea nu vine...şi mănânc muşcate!
Dar e frumos!...nu poate să nu fie!
în preajma sa, toţi mor de admirare,
toţi zic şi scriu în gând: jos pălăria!
şi-şi pun de vis! şi de spânzurătoare!
În preajma sa nu-i chip de veşnicie!
în preajma sa doar clipa se petrece!
e cea mai rece dintr-un iad al lumii,
dar cea mai caldă dintr-o lume rece!
Şi uite-aşa m-apucă treişpe-paişpe
şi cinşpe-şaişpe, şi mănânc muşcate!
O, zei!...ce minunată Levănţică
îmi smulge timpul din singurătate!
