(!) secretul se-ntâmplă în râpa cea mare,
în râpa cea mică, în visuri...şi-n urme
de păsări prin aer...şi-n gânduri rămase
acolo, s-adune, să scadă, să scurme
prin umbre uscate, prin plânsuri uscate,
prin strigătul mamei cu inimă frântă
când susul nu dă nici o clipă de ploaie
şi tata se-ndeamnă cu cerul la trântă (!)
(!) s-aude, se vede-n sub/straturi...se află
că taina aceasta-i zidită cu morţii
când mâinile lor îndreptau adâncimea
din templul iubirii, din lemnele porţii,
când mâinile lor de/scriau pe ţărână
cărări pentru cei care încă mai îmblă
prin rouă şi glod, prin memoria ierbii,
aşa...ca şi cum chiar nimic se întâmplă (!)
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” NIMIC în MIȘCARE (TOT...de/spre NIMIC) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
