Ai să auzi când te-oi striga: MARIE,
sunt sub sărutul sufletului tău,
cel mai curat sigiliu al uimirii
de sfânt şi sclav la bine şi la rău...
când te-oi striga şi-oi spune că începe
să-mi fie dor, din ce în ce mai dor
de veşnicia ta tulburătoare:
un fel de marş frumos în „la” minor...
un fel de râs allegro ma non troppo,
un fel de plâns discret în „fa” major???
Ai să mă vezi când oi veni, atuncea,
umil trecut, prezent şi viitor,
naiv la poarta majestăţii tale,
gata să urc şi gata să cobor
până-n adâncul sacru-al înălţării
în care plângi şi râzi şi mergi şi stai
regină simplă a muririi mele
pe vârf cu dor şi pe picior de plai???
Sigur că da, pot să mai cred, MARIE -
cred că mai pot... RENAŞTE-TE şi HAI!!!
ARPEGIU (dosarele XYZ) Scris de Ion Zimbru
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro
