MOTO:
„tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc, tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!// Şi mai demult, tot mai demult/ mă tot gătesc de început:/ eram pe unde nici n-am fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!” – [Iolanda Cremene]
aud şi văd pe zare: mulţi şi trişti
şi osteniţi s-apropie încoace –
ei sunt, cei aşteptaţi de-atâta timp
ucis în glumă şi-n război şi-n pace (!)
ei sunt – pot a le zice „dumnealor”,
pot a le zice „nobili de-altădată” –
pot a vă spune: hai, acuma, toţi,
să-ntâmpinăm această cavalcadă (!)
zvârliţi uitarea – încă nu-i târziu
pentru această sfântă întâmplare –
şi hai să-i aşteptăm, vin toţi...şi vin
cu tot TRECUTUL GLORIEI călare (!)
hai să ieşim: şi eu, şi tu, şi el –
de-acuma să ieşim, dacă ne pasă –
cu lacrămi, cu jeratec şi ovăz:
VIN CAII DIN ISTORIE, ACASĂ (!)
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” NOBILI de ALTĂDATĂ [pentru cititoarea Raluca Ionașcu – Respect!] Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (V) OCENI PLOHOI (rechizitoriu...către Moscova) Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou”. MEMENTO [acolo, atuncea] Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (III)
Mai multe din această categorie:
