(!) mi-a spus cineva că maria/ e tristă şi foarte frumoasă
de când a fugit într-o noapte/ din rochia ei de mireasă (!)
(!) mi-a spus cineva că nu ştie/ pe care cărare-i plecată
că-i dusă-ntr-un colo cu toate/ cu tot ce-i păcat împăcată (!)
(!) un fel de poet fără margini/ jertfit pentru veci schimniciei
citeşte-n mătase şi scrie/ pe rochie versuri mariei (!)
(!) mi-a spus cineva că poetul/ acesta trăieşte-ntr-o doară
şi-aşteaptă citeşte şi-aşteaptă/ nu ştie măcar nici să moară (!)
(!) îl doare dar nu vrea să spună/ că scrie departe de nuntă
cu pană de pasăre-liră/ în lumea aceasta măruntă (!)
(!) şi nici nu-şi aduce-aminte/ şi nici n-o să afle vreodată
cum cea mai frumoasă marie/ nu vrea nu mai vrea să ne vadă (!)
ELEGIE la MARGINEA LUMII [cu Maria, de/spre Maria] Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (V) OCENI PLOHOI (rechizitoriu...către Moscova) Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou”. MEMENTO [acolo, atuncea] Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (III)
Mai multe din această categorie:
