Se duce departe... hăt-hăt, după deal.../ să ducă la moară
o traistă umplută cu boabe de grâu/... [să nu ni se pară
că suntem săraci, că n-avem nici măcar/ o turtă pe plită,
să credem şi noi c-am bătut la Înalt/ şi vrea să deschidă
şi vrea să ne spună că suntem şi noi/ ai Lui întru veacuri,
că suntem aleşii bătuţi de noroc/ pe-aceste meleaguri!]
Şi stăm şi-aşteptăm şi gândim şi visăm/ cu ochii pe zare,
o turtă venind înspre noi, rostogol,/ rotundă şi mare!
Şi parcă aievea-i, şi parcă din Cer/ s-aude poruncă:
mâncaţi liniştiţi, şi frumos, şi încet/... aşa... să v-ajungă!
Se-ntoarce târziu, supărat şi încet/... încet, prin ogradă,
s-aşează pe prispă şi spune plângând/ că moara-i stricată!
TATA... şi NOI (memento-poem antum) Scris de Ion Zimbru
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro
