S-apropie... ea este... nu se poate
să fie Alta, Altceva... nu am
decât o mare-mare bucurie:
parcă aş fi Ulciorul lui Khayyam,
din care bea întreaga Omenime
şi-aşteaptă s-o întrebe unde-a fost,
să-i mulţămească, să-i sărute mâna
fiindcă ea-i de-a pururi Lege, Rost!
S-apropie încet şi-nlăcrămată,
cu mâinile întinse spre Atunci,
când număram până la Şapte Taine,
până la Zece straşnice Porunci!
Sigur că da... se vede pe drumeagul
pe care-l ştiu, pe care şi tu-l ştii:
parcă nu pot să cred că vine Mama
întru-nceputul altei Veşnicii!
[păcat că-i doar un Vis pe care-l poartă
Deşertăciunea (cui?) din poartă-n poartă!]
LEGE și ROST (in/credibil tangou?) Scris de Ion Zimbru
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro
