Moto: „plecarea lor n-a fost plecare,
a fost aducere aminte
că suntem îngeri, fiecare
murdar de flăcări şi cuvinte”
(anonim folk)
Ne adunăm ca nişte năzdrăvani...
(băieţi săraci şi veseli şi codane)...
şi alergăm spre satul celălalt
ca să mâncăm dulceaţă din borcane!
Bunica nu-i acasă, a plecat
pe dealuri, să prăşească păpuşoaie...
însă noi ştim unde ascunde cheia
de la dulapul sfânt, de la odaie!
Mâncăm în fugă, în tăcere, mult,
cu ochii la icoană şi la uşă,
cu frică...nu cumva să se întoarcă
bunica mamă, soacră şi mătuşă!...
Este târziu, este demult, e trist...
(între acum şi-atunci se lasă ceaţă)...
nu mai suntem frumoşi, abia suntem ...
adio, mama mamei...şi dulceaţă!
Cu ochii la icoană şi la uşă (cel mai frumos adio) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” MAI TRAGE O DATĂ!? (dosarele XYZ) IN MEMORIAM: PATRU „PORUNCI” ŞI-O ÎNTREBARE - remember Simon Ajarescu Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” DIVINA TRAGEDIA: FRATELE lui AGHIUȚĂ Două zile cu Maria la cules (IV)
Mai multe din această categorie:
