Moto: "Durerea moare numai în inimile optimiste"
(Vasile Sevastre Ghican)
Singură pe deal, abia mai suflă.../(don Quijote-i foarte ostenit)...
nimenea nu-i zice bună ziua.../(ca şi cum pe nimeni n-a iubit)...!
Stă, aşteaptă şi se uită-n zare.../(plină de tristeţe şi de frig)...
nimenea nu-i zvârle nici o vorbă,/ nimeni nu mai macină nimic!
Trece câte unul, câte altul.../ nici măcar un ochi nu dă spre ea,
nici măcar nu-i zice: bună seara,/ blândă şi uitată, moara mea!
Nici măcar nu-i zice noapte bună.../ poate-i vine somn şi-i vine vis
de atunci, când ceastă lume toată/ o căta cu sufletul deschis!
Iată, dinspre aripe-i s-aude/ strigăt de chemare şi de dor,
şi scrâşnire lungă dinspre piatra-i:/ haideţi, nu pot singură să mor!...
Cal şi scutier s-au dus la vale,/ nu mai sânt, doar crucile mai sânt!...
Gata, vin să mergem pân-acasă.../ cer iertare, moara mea de vânt!
Hai acasă, moara mea de vânt! (situaţie de urgenţă) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
