Ce mult vă rog!... haideţi (cu toţii) în agora!...
să fiţi acolo... (negreşit!)... la făr-un sfert!...
până la fix, priviţi adânc, pe fiecare,
în ochi!... la fix, începe ultimul concert!
Hai, vă aştept, veniţi aproape, mai aproape,
veniţi în faţă, n-ochii mei, lângă lumini!...
luaţi, nu daţi!... e un concert fără bilete,
fiindcă toţi (ceşti voi) sunteţi foarte puţini!...
(!?şi mână stângă n-aşteptarea celei drepte,
şi mână dreaptă n-aşteptarea celei stângi,
şi căutare-n dor şi-n rod, rostogolire
în ochi, din ochi...şi cum să plângi?
cum să nu plângi?
cum să nu iei în braţe sufletul vioarei
şi să-l adaugi răzvrătirii din pian?
cum să nu simţi cum încolţeşte-alcătuirea
devastatoare-a simfoniei, mai avan?!)...
Foarte puţini, dar fără număr... (poate-ncepe!)...
sunteţi frumoşi, sunteţi cu minte... sunteţi toţi
puncte pe Roata fără Capăt a Iubirii
fără de care n-ar mai fi atâtea roţi!...
Acest concert nu se sfârşeşte niciodată!...
(mă duc-întorc, te duci-întorci, ascult, asculţi
concert de dus-întors!)...de fiecare dată,
vom fi mai mulţi, mai buni, mai mulţi,
mai buni, mai mulţi!
De la fără un sfert până la fix (concert fără sfârşit) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
