Mai trece pe drumuri căruţa cu mere,
adusă de-un cal şi-un sărac fără bici...
nu cumpără nimeni... şi nimeni nu cere...
şi n-o să mai vină (vreodată) pe-aici!
La porţi ies mirese ca nişte garoafe
sfinţite cu lacrimi de mire moldav...
s-aude aproape, aproape, aproape
un greier adânc în tristeţe şi praf!
Aud (pân-acum) hai la mere... întruna...
(ce toamnă frumoasă! ce sfânt adevăr!)...
şi vine doar seara-mpreună cu luna
s-adune potcoave şi urme de măr!
Şi trece căruţa, şi-n toamnă se pierde...
(mirese miresme şi aripi închid)...
Odată... era un sărac... foaie verde
iluzii aduse cu forţa la zid!
Căruţa cu mere (pentru doamna Maria Damian, La mulţi ani!) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
