Am două cuvinte...!... Hai călare:
eu - pe unul alb până-n pământ;
tu - pe unul negru până-n cerul
unde-o goală blândă şi-un gol blând
pregătesc o nuntă, altă nuntă,
alt (acelaşi) veşnic început,
uite-aşa, s-avem... (şi noi)... cuvinte-n
spaţiul/timpul orb şi surd şi mut!
Hai călare!... hai!... că (nu) ne aşteaptă!...
cine ştie?!... dacă nu mai sunt?!...
s-or fi săturat... (şi ei, sărmanii!)...
de-atât simplu mare şi mărunt!
Dacă nu mai sunt... facem tăcere,
facem drept în punctul strâmb şi chior,
facem şarpe, măr, facem ispită,
facem noi o nuntă-n locul lor!
Şi să vezi eden cu de-amănuntul
pentru toţi puţinii/mulţii!... Hai,
am două cuvinte gând şi-n suflet...
scumpe... (prin nobleţe)... cum doi cai!
