S-a scufundat corabia bătrână,
lovită de vântoase-n lung şi-n lat,
umplută cu scrisori despre departe...
aproape de liman s-a scufundat,
umplută cu tandreţe şi candoare,
cu lacrămi şi nădejdi fără sfârşit,
cu tot ce-a strâns din largul rătăcirii
prin farmecul pustiului lichid...
cu tot cu vis şi dor, cu toate cele
ieşite-n cale, fulgerate-n gând,
n-atâtea vremuri şi-n atâtea timpuri...
şi fără dezlegare la pământ!
S-a scufundat corabia bătrână,
cu mii de manuscrise la catarg...
nici un cuvânt nu se mai vede-n urmă
şi nici un strigăt nu s-aude-n larg!
Încet-încet, se-ntunecă... uitarea
coboară-n tot, se suie-n răi şi-n buni,
nu mai visează nimeni, niciodată,
biruitoarea marilor furtuni!
Încet-încet, pământul intră-n apă
şi apa toată intră în pământ...!...
Corabia titanică rămâne
un biet cuvânt... un biet şi trist cuvânt!
Corabia cu manuscrise la catarg (scufundare de control) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
