Nu mai pot răsări, nu mai ştiu să apun:
uite, stau spânzurat de-o amiază schiloadă,
vine ochiul de sfinx pe-o nuia de alun,
lupii vin (plictisiţi) să mănânce zăpadă!
Dacă dorm, nu visez să cobor pe pământ,
ca un înger smintit, cu aripi de şindrilă...
mi se pare că-s viu, mi se pare că sunt
„î” din „a” inutil şi-nvelit cu argilă!
Uneori, nu-ndrăznesc să rostesc un cuvânt
şi mă fac surdomut şi naiv, chior mă fac...
mi-i la fel de urât, dacă stau lângă sfânt...
mi-i la fel de frumos, dacă stau lângă drac!
Alteori, îndrăznesc să mai am orizont:
nişte vulturi flămânzi, nişte lanţuri egale...
piramidele cad (voluntare) pe front,
lupii vin (omnivori) să mănânce vocale!
Alternativă (despre „î” din „a”) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
