Te rog să-mi dai ce mi-ai luat, Jupâne!...
să-mi dai acum, că-i gata să închidă
la orizont!...Sunt cel mai păcătos
nemernic din strâmtoarea Carotidă!?
Ţi-am spus atunci, în primele secunde,
să nu mă dai drept hrană la himere,
să nu mă scoţi din trupul mamei, sfânt,
atâta timp cât nimeni nu mă cere!
N-ai ascultat...şi ai şi râs, Jupâne!...
apoi, ca pe un junghi m-ai dat afară,
ca pe un orb m-ai îndemnat în sus,
către-o lumină crudă şi amară,
dar m-am umplut cu spaimă, la plecare
din leagănul aortei maternale!...
Te rog din suflet, du-mă înapoi,
’nainte de-nceputurile tale!
Te rog frumos, foarte frumos, Jupâne...
(fii milostiv, nu mă lăsa-n strâmtoare,
nu pot s-ajung tocmai la gândul tău,
în veşnicia ta devastatoare,
nu jinduiesc ce ştiu că nu se poate,
ce ştiu că nu-i pe noima firii mele)...
azvârle-mă nicicând şi nicăieri...!...
Şi-ţi plâng de slavă, sfinte pui de lele!
Captiv în strâmtoarea Carotidă [anunţ (in)umanitar] Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
