Ai grijă cum calci şi pe unde mergi...
până acolo e cale foarte lungă şi foarte grea...
să nu te opreşti nici măcar cât o clipire
şi să te uiţi numai la stea, numai la stea!
Să nu stai, chiar dacă va fi să auzi:
opreşte-te, opreşte-te, eşti în al nouălea cer!...
fiindcă steaua ta stă mult mai departe,
dincolo de universul arogant şi efemer!
Ai să auzi foarte multe voci şi porunci
pe ceastă cale fără de care nu se mai poate!...
poţi să auzi: gata, ai trecut de pământ...
ai trecut de univers... ai trecut de toate...!
Dar să nu te opreşti decât acolo (unde)
şi decât atunci (când) dintr-acel (ne)pătruns
vor ţâşni lacrimi şi cuvinte stelare:
opreşte-te! opreşte-te! ai ajuns! ai ajuns!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Lucrare de control la Nicăieri (o lecţie de drum) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
