!să-ţi fie drag, să-ţi fie dor când e plecat
după răspunsuri, pe tărâmul celălalt,
să te ferească dumnezeu
până se-ntoarce moş orfeu,
până începe dezlegarea la păcat!
!să te ferească de uitare şi urât,
de cei ce-ntreabă (zi de zi) numai de cât
le dai din suflet şi din trup
până când crengile se rup
şi până când ţi-ajunge inima la gât!
!să-ţi dea uimire şi răbdare până când
o să pricepi cât de aproape-i în curând...
mult mai aproape decât ai
crezut că iadul e de rai
şi chiar decât e universul de pământ!
!căci toate au parte întreagă de sfârşit:
şi cel plecat!... şi cel ce nu-i!... şi cel venit!...
eternitatea(?)... chiar acum
îţi pierde zilele pe drum
într-un plus-minus infinit(?)... nedefinit!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Epitalam (transfigurare... în cheia Z) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
