nimic în plus, nimic în minus... chiar nimic
nu se ascunde în secunda următoare,
e-un fel de gol fără măsură, fără timp,
e-un fel de tot certificat prin contra/stare!
e-o aşteptare-ntr-un zadar surd, orb şi mut,
fără păcat, fără vro lege ne/curată,
fără trecut, fără prezent şi viitor...
în care nimeni nu soseşte niciodată!
e ca şi cum s-ar întreba fără răspuns,
ori s-ar răspunde fără nici o întrebare...
definitiv murit exact când e născut
nedefinit, care se naşte chiar când moare!
sigur că da... şi... (tot la fel)... sigur că nu
când (nu) s-ascunde numai ură-n fiecare:
nimic în plus, nimic în minus... chiar nimic
dintr-o iubire minus/plus nimicitoare!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Fără (certificat de contra/stare) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
