Nu credeam că voi ajunge să pot asculta vreodată
aceste cuvinte negre,
spuse de-un om cu haină neagră
şi cu sufletul mai negru decât miezul morţii!
Nu credeam că vor fi atâtea aplauze şi urlete,
ca şi cum sunt mai vinovat
decât cei care mănâncă
doar chiftele de lebădă şi omletă de privighetoare!
Nu credeam că voi fi osândit
cu atâta cruzime şi cu atâta severitate...
şi că un om inteligent mai rău decât mine va rosti
douăzeci şi şapte de cuvinte blestemate:
în numele legii,
eşti condamnat la remuşcare pe viaţă şi pe moarte
pentru că ai pândit şi ai sărit gardul
să furi linişte din grădina lui Dumnezeu!
Din colecţia „Cele mei frumoase poezii rămase tablou” În numele legii (sentinţă definitivă) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
