M-aş sinucide (moartea zâmbeşte foarte frumos)
dar mă înving ideile lui tata!
Tata a mers (până la moarte şi înapoi) pe jos
şi netezind cărarea luminii cu lopata!
Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis)
filozofia şarpelui de casă!
Iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins...
dar nu fac nici lumină...şi sunt şi umbră arsă!
Dar vine (deodată) chiar timpul să alerg
pentru ca să-l ajung mai repede pe tata...
să mă înveţe (iarăşi) descântecul de melc,
iar cântecul de leagăn să-mi păcălească moartea!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Păcăleală (cea mai frumoasă păcăleală) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
