Cu ochii pe zare, taman lângă cer,/ se duc să aducă
iertare şi pâine şi vorbe de duh/ şi apă şi rugă!
Se duc şi se-ntorc tocmai seara, târziu,/ cu traistele pline,
cu sufletul plin şi cu gândul mereu/ la tine, la mine,
la el şi la ea şi la toţi cei rămaşi/ acasă, n-ogradă,
să-nveţe corect, să viseze frumos/ la mamă şi tată!
Cu ochii pe zare, taman lângă cer,/ mi-i chem şi mi-i caut
să-mi pună răbdare-n vioară şi-n vis,/ şoptire în flaut,
mirare-n cuvânt şi ardoare în dor,/ poveşti în firidă,
muşcate-n fereastră, gutui în pridvor/ şi turte pe plită!
Să-mi pună o pasăre-n teiul bătrân,/ să-mi cânte din lună
sonata aceea, şi-n suflet să simt/ strigare nebună
la pururi păsare de cei care sunt/ dincolo de ape
şi parcă îşi caută rostul de-atunci, / pe-aici, pe aproape!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" În fiecare zi (cu tot respectul, către Zoia Gianpetro, cititor de poezie, La mulţi ani!) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
