degete lungi smulg rădăcina tăcerii/ nasc şi renasc aripi ascunse în clape/
zboruri încep despovărate de taine/ marele nins unic atât de aproape!
marmore lungi parcă încep să învie/ dintr-un adânc plin cu atâtea secrete/
şi mă cuprind braţele lor luminoase/ fără cusur fără preget şi regrete!
parcă mă-nalţ dincolo de-nchipuire/ într-un balans lin ca un fel de valsare/
şi mă găsesc în tăinuirea aceea/ x genuin înainte de prima născare!
degete lungi umblă pe trupul vioarei/ zvârle uitări dincolo de niciodată/
văd şi aud cum încolţeşte cuvântul/ (ne)cunoscut singur...cu mamă şi tată!
până acum...până acum cea mireasă/ cântă-n deşert devastatoare himeră/
eu sunt al ei ea este-a mea întru pururi.../ un efemer chiar lângă o efemeră!
cad în genunchi razele lunii de miere/ mâinile cer cerului încă ninsoare/
curge colind trec niagare de sănii.../ ochii vâslesc sâni cu mirări următoare!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Marele Nins (poem pentru pian şi vioară, în schepsis major) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
