Merg cu tramvaiul, dorm... şi mi se pare
că cineva îmi umblă-n buzunare!
Cu degete încete, delicate,/ îmi umblă-n buzunarul de la spate
şi am furnicături, poftă de sfadă/ cu hoaţa ce miroase a livadă,
a mere interzise, două, coapte
cum se coc sânii fetei într-o noapte,
când sângele dă-n clocot şi îşi cere
dreptul la viaţă, dreptul la mistere,
când inima nu poate să mai bată/ nemuritoare şi însingurată!
Cu degete încete, delicate,/ îmi cată buzunarele, pe toate...
văd, mai târziu, în mâna ei măruntă,
inelul de logodnă şi de nuntă!
Inelul de logodnă şi de nuntă (pentru Dorina şi Daniel Gherghea, Casă de Visare!) Scris de Ion Zimbru
