aştept să plece trenul din gara cu peroane pustii,
doar câţiva câini se uită la mine şi doar câteva marii
pe care le-am mai văzut pe străzile acestui oraş năuc,
dar nu ştiu dacă le-am iubit vreodată, nu ştiu unde se duc!
nu mai am flori şi apă şi merinde – acestea nu mai sunt
nici măcar în dicţionare,
darămite în acest oraş întristat şi umilit şi mărunt
şi prăbuşit în sine –
se aude cineva, din când în când:
nu mai pleacă trenul!...nu mai pleacă trenul!...
şi rămân aicea, foarte departe, cu toate mariile plângând!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Lucrare de control la Plecare (dosarele Z) Scris de Ion Zimbru
