Toţi oamenii mă învaţă să îndur (se dedică domnului Petru Sandu, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 15 Septembrie 2015
Toată lumea îmi spune la mulţi ani, ca şi cum toată lumea ştie că sunt foarte puţini... unora nu le răspund, altora le răspund şi îi admir fiindcă au plâns pe coroana de spini! Zic unii: dă-te mai încolo! alţii: dă-te mai încoace!... ce oameni simpatici, toţi fără cusur!... unii…
Aş zice (fără milă) dar n-am curaj să zic: mi-i milă (fără margini) de marele Nimic... stă trist, pe prispa casei ce se numeşte Cer şi numără vacarmul (s)clipirilor când pier în sensul Resemnării şi-al Facerii de bine, al găurilor Negre, lipsite de ruşine... şi-al găurilor Albe: lungi sfere emotive,…
Dincoace de ape (pentru doamna Dorina, straşnică cititoare de VL, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 12 Septembrie 2015
Ce lungă şi frumoasă aşteptare cu toamna-n suflet, lângă depărtare, cu ochii pe fereastră, până unde crezi că iubirea, poate, se ascunde şi te pândeşte, simplă şi flămândă, să vadă cum şi dacă stai la pândă şi să audă când o strigi aproape, măcar o noapte dincoace de ape! Ce…
Asculţi căderea florii de salcâm, demult, de-acolo, dintr-un hăt departe... când te uitai la cerul negreşit la steauă, cum se naşte şi cum arde... şi cum se suie-n zare până când salcâmul înfloreşte înc-o dată, şi înc-o dată...şi alergi, şi-alergi prin ad/mirarea ta ne/vinovată, poate ajungi atunci, la început de…
Pâine şi sare (pentru doamna Mioara, cu tot respectul, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Joi, 10 Septembrie 2015
Am să te caut şi am să sun şi am să te aştept mai mult decât Prinţul din Levant... am să te caut şi am să sun şi am să te aştept şi am să te strig cum numai pe Valea Zimbrului te striga Zmeul să ascultaţi un greier elegant…
Şi încă nu se vede, dar s-aude cum vine-ncet, aşa, fără cuvinte...!... E cea mai chioară dintre surdomute, nu are înapoi şi înainte... n-are nici sus, n-are nici jos...nu are nici gând să se oprească şi să ierte... zadarnic i-am făcut pâine şi sare şi cânt l-am învăţat cu foaie…
!cică acolo-i mai frumos decât aici, decât oriunde: rotundul stă numai în mers şi veşnicia stă-n secunde, nimicul umblă maiestuos, printre enorme şi mărunte... şi totul hohoteşte-n pumni şi n-are unde se ascunde! !cică acolo am mai fost în alt contur, în altă stare... puţin sau mult...am aşteptat până în…
Zarzărul din visul tău de fată (întru memoria domnului Ion Negoescu)
Scris de Ion Zimbru Luni, 07 Septembrie 2015
De când aşteaptă să te-ntorci acasă, stă numai la fereastră, negreşit…!… A vrut să plece după tine, doamnă, însă-i legat de loc şi-mbătrânit! De loc legat, de mod legat, de vreme, dar şi de timp…de timpul meu prea mult… nădăjduieşte şi tot cată-n zare, vorbeşte singur, plânge…şi-l ascult: am târnosit…
Nu pot să-ţi spun că are ochiul umed cuvântul meu în formă de Ion, şi sufletul uscat, dar nu mă-ncumet să-i cer (la Cer, la Iad ori la Amvon) vro îndurare, vro lumină-n Cale, vrun gând senin pe ţărmul vrunui vis...!... Ce singur-cuc...(ce aripi inegale!)... zboară naiv, prin sânul manuscris!…
Asta-i de ieri... pe cea de azi o caut mâine, într-o sintaxă cu filet extra/veral... să vezi ce lux, ce amănunte-n conjugare, ce pur şi simplu-n psiho/patul conjugal! Şi ai să vezi morfologia-n plecăciune, şi pe genunchi, şi-n declinare, şi-n şpagat, cum repezeala din preludiu-i amăgirea şi destrămarea din postludiul…
Frumoasa mea femeie de tractir, te clevetesc stătutele urâte...!... Nu cântăresc nimic, nu mă mai mir şi nu mai număr: oare câţi şi câte, din ceste/ceşti cu falsul pe obraz şi pe cuvânt, pricep că zbor înseamnă tot ce rămâne, tot ce-a mai rămas miraculos, din toamnă până-n toamnă?! Sunt…
Suveica mea de dulce şi de post, declar război indiferenţei tale: te lustruiesc, te mângâi, te sărut ca pe-un totem, zis rugi şi osanale, descânt să-ţi crească rostul şi să treci uşor, triumfătoare, prin urzeală, să nu se-ncurce iţele, să n-ai noduri pe pânză, intrigă banală! Pun fire de păianjen…
Te rog să-mi dai ce mi-ai luat, Jupâne!... să-mi dai acum, că-i gata să închidă la orizont!...Sunt cel mai păcătos nemernic din strâmtoarea Carotidă!? Ţi-am spus atunci, în primele secunde, să nu mă dai drept hrană la himere, să nu mă scoţi din trupul mamei, sfânt, atâta timp cât nimeni…
O strig adeseori... poate m-aude... o strig încet, din ce în ce mai stins... sunt poamă coaptă printre poame crude, închin cuvântul, mă declar învins! Ce rost mai are... când se face seară şi cuibul ei rămâne trist şi gol, când clopotul vecerniei pogoară vremea şi timpul marelui obol?! Când…
Eu ning, tu ningi, el ninge... (conjugăm plus-curat într-un verb)... masculin avem viscol în sânge, feminin substantivele fierb! Numai ea nu mai ştie să ningă... (a rămas pe-o golgotă de crengi)... troienim cu duminici şi frică pe tot mirtul pronumelor reci! Eu mor, tu mori, el moare... (uite-aşa conjugăm şi…
Furnicile se suie pe degetele drepte, furnicile se suie pe degetele stângi... toate mi-aduc n-aminte cea mai curată vreme, când căutam cărarea, când căutam (pe brânci) o cale spre lumină, spre-acel Ceva deschis: un vârf, un sus, o rază, o frânghie, o scară... şi nu eram aproape... şi nu eram…
Vine de-acolo!... stai în calea ei!... altfel, o pierzi!... e ultima-ncercare!... e ultima ta şansă, dar şi-a ei, de-a fi alături, până la uitare! Dacă o pierzi, vei regreta enorm, vei da indiferenţei tale samă: va să rămâi nevrednic, blestemat, momâie inutilă şi infamă! Tu ştii că-n astă lume-i cel…
Auzi cum trece sufletul prin vreme şi-alunecă spre geamurile tale?!... El e trimisul sfânt al rătăcirii şi-al veşnicei pândiri universale, al mersului cu gândul şi cu pasul prin gol, din hieroglifă-n hieroglifă, prin tot ne/cunoscutul fără milă şi împărţit al toţi, deopotrivă! E pasărea rotundă, în plutire, pulsând, măiastră, prin…
Deseară... vin să-ţi spun că-i bună seara când sunt şi stau la tine... şi-ţi arăt cât de frumoasă-i zodia fecioarei departe şi ferită de prăpăd fiindcă-mi trece pacea şi iubirea prin fel... deseară mă înalţ şi vin (lunatec) să-ţi scot ochii la plimbare, încet şi-n veacul veacului... Amin! Ştii bine...…
Şi numai lumină (la mormântul lui Gheorghe Durchi, Odihnească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 24 August 2015
Pe toate cărţile ne/scrise şi pe toate cuvintele de onoare jur: am să duc toată partea asta în partea cealaltă... şi va să fie numai o parte, şi numai o lume, şi numai un bun şi încăpăţânat augur... nu va mai fi o inimă rece lângă o inimă caldă, nu…
Amintiri din grădina lui Dumnezeu (către jupânul Emil Ioiţescu - La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 22 August 2015
Te salut, prietene de pe bulevardul Libertăţii, unde am stat şi eu, pe unde am mers şi eu şi am învăţat că „niciodată” nu-i „nici o dată”, ci un fel de „continuu”, un fel de „mereu” privit dinspre partea cealaltă a sufletului tău, când partea aceasta se face partea cealaltă…
De mult n-a mai venit la mine zeul... şi ştie unde, cât şi cum l-aştept să bată-n poartă şi să bată-n geamuri, să-mi suie resemnarea-n ochiul drept, şi-n ochiul stâng să-mi suie împăcarea cu gândul şi cu sufletul, cu tot ce-am lăcrămat naiv, până iubirea mi-a dat în dor, şi…
Nu-s cel ce sunt... mai caut... şi mai caut... mai am oleacă... poate dau de mine... şi poate aflu ce-s, ce nu-s... şi poate încep să-mi spun: ce (dez)acorduri fine vibrează-n hohotiri şi în percuţii de supra/faţă şi de adâncime când strig să mi s-arate adevărul, dar mi se-azvârle-n geam…
Acesta-i ulciorul... bea-l până la capăt, acum şi aici, fără milă... bea tot... e vinul nădejdii, dar şi al uitării... prieten de timp, şi de loc, şi de mod! Bea tot... şi aşează-ţi urechea pe lutul în care stă duhul... (şi diavol şi sfânt)... mai toarnă o dată, mai umple…
