Dintr-o sămânţă, iată, chiar acum,/ zbucneşte veşnicia născătoare de (ne)simţiţi şi (extra)ordinari.../ toţi: sfinţi şi demoni...toţi: care pe care... (bat)jocuri(legi), principii cu filet/ pe stânga şi pe dreapta, să se pară că cel ce-a-nsămânţat nu-i (ne)cioplit,/ nu râde şi nu plânge, nu separă bunul de rău, păcatul de iertare/ în…
Aveţi răbdare, gata, faceţi loc.../ ajunge pentru toţi, e foarte mare, e multă, lungă, naltă, e oricum/ şi-oricând vrea şi aşteaptă fiecare! N-o mai strigaţi şi nu vă năpustiţi…/ea-i (ne)norocul tuturor, ea poate da (gratis, cu-mprumut, fără regret)/ săruturi şi nădejdi (ne)meritate! Vă rog, nu râdeţi, n-are nici un rost,/…
Văd cum se suie volbura pe gard,/ ca o femeie albă pe o scară, până la cer şi dincolo de cer.../ şi jură că aici nu mai coboară!... Şi o aud: nu vreau să mai aud/ nici un cuvânt al nimănui, vreodată... un om ca tine, ieri, când înfloream,/ a…
La revedere, drumu-i lung! (întru memoria doamnei Teodora Simiz)
Scris de Ion Zimbru Luni, 29 Iunie 2015
Nu pot veni, astăzi mă duc la doamna Mâine, plec mai devreme, că-i târziu...şi vreau s-ajung la timp, fiindcă am visat că face pâine încă de ieri...la revedere, drumu-i lung! E foarte lung...şi-am auzit că niciodată, încă de azi, acolo, nimeni n-a ajuns... am întrebat...ştiu, pentru mine stă la poartă,…
O, zei!... ce minunată Vişin(ic)ă!... (!plus două zeci şi patru de carate!)... mă uit la ea, m-apucă treişpe-paişpe şi cinşpe-şaişpe gânduri preacurate!... Şi-un fel de dor candid, fără sfârşire, şi-o viaţă defensivă, fără moarte... şi stau la geam, şi-o chem la poezie, dar ea nu vine... şi mănânc muşcate!... Dar…
M-am dus la toamnă şi am stat frumos şi-ncet, cum stă un mire c-o mireasă... am înţeles că nu mai vrea nimic, vrea să uităm şi să plecăm acasă! Vrea să uităm tot ce a fost urât, vrea să lăsăm (în urmă şi departe) tot ce-a fost fals şi viaţă…
Am să mă duc la toamnă şi-am să-ţi scriu: iubito, sunt acolo, sunt la toamnă şi-aştept să-nceapă ultimul păcat, la care toată viaţa mă condamnă! Şi-am să te rog frumos: vino şi tu, dulce-amarul din gutui te cere să vezi cum pleacă păsările-n jos şi cum ne spun (plângând) la…
Necunoscuta mea e o frumoasă de piatră, de cuvânt şi de culoare, de portativ... şi de luat acasă când ne/răbdarea scârţâie şi doare, când perspectiva-i cum nu se mai poate de neagră, de îngustă şi de rară, iar dezlegarea la singurătate adună, scade, şterge şi omoară ce-a mai rămas din…
Când mă uit la pian şi (nu) sunt de acord, nu înseamnă că ştiu să nu tac, să nu cânt...!... dacă pot şi nu vreau, nu-i ca vreau şi nu pot să ascult ce n-am fost şi să uit ce nu sînt! Dacă „este nimic” şi „nu-i tot”, nu-i absurd…
A fost o dată?!...(dacă nici o dată?)... gramatical vorbind, (n)-a fost mereu!... pe-atunci, nu se găsea în tot de-a una, doar Dumnezeu avea un dumnezeu! Nu se găsea sintactic, morfologic... n-aveai nici subiect, nici predicat!... gramatical vorbind, (n)-aveai ce face, erai născut Continuu, damnat! Şi ea era: simetrică, egală!... ş-un…
Dorul meu ş-al mândrei mele (întru memoria poetului Panait Căpăţână)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 20 Iunie 2015
Dacă-i goală, o văd plină (plină cum o luna goală)... umbră dezbrăcată (albă) ca mireasa-n catedrală! Dacă-i veche, o văd nouă (nouă cum o haina veche, ne-mbrăcată, vreo o dată, de un om fără pereche)!... Dacă-i rece, o văd caldă (caldă cum o ploaie rece, vara, când nisipul fierbe, zburdă,…
Stă la colţ! nu cere! are ochi a/mari! mari...de sărăcie! plini cu depărtare! n-are nici o vorbă! n-are nici un plâns! stă la colţ! se stinge! cred că-i lumânare! Fruntea-i – sacrosanctă arătură-n dar cestei lumi deşarte, fără înainte...! tremurul sprâncenei – un semnal adânc! degetele sale – nişte vreascuri…
Nişte străzi...în perspectivă ionică (text bulevardier...de circumstanţă atenuantă)
Scris de Ion Zimbru Joi, 18 Iunie 2015
Te doare-n fundul doamnei Veşnicia, te doare-n cotul domnului Neant... că şezi pe Schiller, pe Coşbuc, pe Nietzsche... şi eu abia mai pot să merg pe Kant!... Ţii minte...când şedeai pe Eminescu şi eu umblam pe Shakespeare, să te văd, să te iubesc metodic, fizic, chimic... să facem treişpe-paişpe...şi prăpăd?…
Să spunem că...da, (nu)-i posibil să cadă la tine-n grădină, la mine-n ogradă, fiindcă o ştim, dar nu vrem dinadinsul: a fi (laolaltă) învinsa şi-nvinsul fiinţei din centrul seminţelor care sunt râsuri şi plânsuri şi mâini şi picioare şi suflete vii...dar şi suflete moarte când nici nu mai zice şi…
Un poem fără ceas (pentru magistrul Alexandru Bălan, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 16 Iunie 2015
Şi spui că trece!...dar nu trece!...şi crezi că trece înapoi! ucide fără ezitare, nu poartă puşcă, nici cuţit, nu ţine post, nu ţine minte, nu are marţi, nu are joi, n-are mănuşi, nu are milă...e-un rău, e-un criminal plătit! (dacă încerci să-i fugi din cale, e vai de visul tău...oricum,…
E linişte la mormântul lui Mihai Eminescu: lumânările ard ca nişte regine de ceară! E linişte la statuia lui Mihai Eminescu: luna-i atinge fruntea încruntată şi amară! E linişte la teiul lui Mihai Eminescu: unul mai tânăr se străduieşte să crească! E linişte în poeziile lui Mihai Eminescu: aud lăcrămare…
Crezi că ştiu, dar nu vreau să-ţi răspund (să se facă lumină!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 13 Iunie 2015
Mă întrebi despre viaţă şi crezi că ştiu ce face, ce este, cum este şi ce se spune despre, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre dumnezeu şi crezi tot la fel, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre fericire şi crezi că sunt fericit, dar nu vreau…
Lauri şi poezie (întru memoria lui Ioan Apostu, odihnească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 12 Iunie 2015
Demult, cam pe vremea când zeiţa dreptăţii venea cu balanţa şi cu sabia la fiecare poartă, noi o aşteptam cu pâine şi cu sare... iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată! Demult, cam pe vremea când zeiţa frumuseţii venea la noi cu dragoste şi cu artă pentru…
M-a încercat, dar nu i-a mers... şi a fugit, şi-a spus la toţi că sunt urât, şi că sunt crud, că sunt naiv şi gol ca ochiul unui schit, şi nu-s în stare pentru primul ei sărut! Îmi pare rău... nu trebuia să mă comport ca un secret ce n-are…
A fost frumos!... a fost foarte, foarte, foarte frumos!... printre noi nu a trecut (niciodată) vro părere de rău... numai trenul trecea, aşa, să mă aducă şi să te aducă...! stăteam la poartă şi te aşteptam...!... stăteai la poartă şi mă aşteptai...!... acolo era sufletul meu!... aici era sufletul tău!...…
Vezi limpede: aceasta-i ruina unei stele, cenuşa unui spaţiu şi-a unui timp trecut, blestemul, simfonia, norocul, cicatricea, orbirea şi-arătarea din tot ce (n)-am văzut! Vezi limpede: aceasta-i proiecţia fatală, părerea genială a unui fals ascuns în Tot ce-nseamnă vecinic Nimic într-o Clipită de care eşti departe, dar crezi că ai…
Şi umblu...(toată viaţa)...prin ochii tăi adânci!... şi ce frumos!...nu-i nimeni!...doar eu!...tu unde eşti?... citesc retine, caut, întreb, ascult...ş-aud cum torni eternitate şi aşteptare-n ceşti! Şi umblu...(fără milă)...te rog, vreau să (mă) plângi, să pot ieşi în lacrimi şi să te văd măcar în ultima secundă!...hai, doamnă, e târziu... şi sufletul…
Minună(ţie) şi Minună(mie) (pentru Anda şi Costel, casă de piatră!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 06 Iunie 2015
Ce fel de miră!...şi ce fel de mire!... ce fel de nuntă...(azi!...întru vecie!)... se desfăşoară şi se înfăşoară: minună(ţie) şi minună(mie)! Numai frumos?...ar fi foarte puţină mirarea ş-admirarea!...ce înaltă e steaua cestor fluturi împreună, prin lumea rece şi prin lumea caldă! Numai atât?...sigur că nu!...se vede că steaua lor albastră-i…
O doamnă cu ferestre luminate" (pentru doamna Ioana Mihai, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 05 Iunie 2015
!stai liniştită, doamna mea de cruce, şi fii atentă...iată: chiar de cade mărimea sa, ne/totul, nu am frică... doar ştii că am ferestre luminate cu zori din ochii tăi, cu manuscrise scântei din toate gândurile tale, din somnuri, din visări şi din iluzii umblate şi-ascuţite prin walhalle... ştii c-am strigat…
