!la stânga, la dreapta, lăuntru şi-afară pământul se strâmbă, pământul se-ndoaie şi curge şi curge şi piere întruna... doamne, ce limpede... ce apă de ploaie! !se surpă, se sfarmă, se duce la vale cu tot cu nădejde, cu tot cu iubire... ce-adâncă-i tăcerea, ce naltă-i plecarea cu-această-ntâmplare-n neant şi psaltire!…
!acesta-i drumul... n-are îndărăt… nu te uita în urmă niciodată, mergi înainte, chiar dacă-i prăpăd, cu fruntea sus, cu inima curată! !acesta-i drumul minunat sau rău... mergi liniştit, nu ai nici o scăpare, eşti pedepsit... cată răspunsul tău la orice pas, la orice întrebare! !vezi ce nu vezi şi-auzi ce…
Totem (întru memoria lui Sorin Preda, după un an de la plecarea în pământuri)
Scris de Ion Zimbru Joi, 26 Noiembrie 2015
ce frumoasă erai ce frumoasă erai timpul meu luneca pe o gură de rai îţi spuneam poezii şi nimic altceva ce mai lună era ce mai lună era! uneori eram înger alteori eram drac şi ce fluier de os şi ce fluier de fag adunam licurici şi veneam repeziş pe…
!să pot cu aceste cuvinte ajunge în colţul opus l-aş spune pe-acel ce mă vinde aş spune ce încă n-am spus! !mă ţine ceva la fereastră mă ţine de când sunt născut mă ţine o frică de-a voastră şi-o teamă de-a mea de-nceput! !îmi trece prin geamuri o piatră zvârlită…
!cât mai trăieşti să nu mă mai faci fir de iarbă pentru cai ştii caii pasc foarte uşor pasc mult şi bine până mor! !până mor ei până mor eu fără să afle dumnezeu ne-au dat la toate şi la toţi patru picioare patru roţi! !n-am să te mai cât…
Ţii minte dansul mut al întâlnirii pe calea care duce într-o doară?!... (era tangou, sau vals, nici nu mai ştiu)... şi eu credeam că duce până-n gară! Şi ce volute-n dârdora-ntâmplării ne desenau portaluri spre uitare... era frumos, foarte frumos era... chiar auzeam „drum bun” la fiecare! Şi că plecăm…
Moto: „au făcut copiii noştri dinţi/ muşcă din bunici şi din părinţi/ muşcă din văzduh şi din pământ/ muşcă şi din morţii din mormânt” (Tudor Gheorghe) !am încercat frumos... am încercat cu vorbă rară, blândă şi înceată, să vindec rana liniştii din jur, să-i bandajez fractura, să nu vadă cum…
Dragoste şi toamnă (se dăruieşte femeii care mi-a dat papucii în ziarul de ieri)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 20 Noiembrie 2015
!pe fiecare frunză scrie toamnă cu galben în caligrafii de vânt şi iartă-mă şi bună seara doamnă mi-i frig mi-i dor şi parcă nu mai sînt! !de ce mi-i dor e singura-ntrebare caut răspuns zburându-mă în gol o pasăre de-a pururi călătoare de-a pururi rătăcindu-se de stol! !în toamna asta…
!eu, de astăzi, jur: nu mă mai joc fără noimă...iată, cum se vede şi s-aude împrejurul tot (şi al meu, şi-al tău) pe îndelete, dincolo de garduri şi de uşi, de pereţi, de mofturi, de răbdare!... (ştiu că m-am jucat pe sama cui a murit frumos...şi încă moare...)! !ştiu că…
Din colecţia „Poezii rămase tablou” Totuna (tot una)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 18 Noiembrie 2015
Eu n-am avut nimic...şi nici nu am... şi pot să spun că totul mi-i totuna: şi-aproape, şi departe, şi egal cu viaţa, cu deşertul, cu minciuna! Mă uit la cer şi-mi zic frumos: e „sus”... dar dacă-i „jos”, şi eu n-am nici o ştire?... mă mir, admir, de/scriu, adun şi…
Din colecţia „Poezii rămase tablou” Clipa cea mai lungă (pentru Maricel Costache...în ziuă aniversară))
Scris de Ion Zimbru Marți, 17 Noiembrie 2015
Am astă clipă...o păstrez întruna, ca pe-un secret curat, ca pe-un odor... (e prima...celelalte sunt murdare...)... s-o am atuncea, când va fi să mor! Am astă clipă...o ascund în suflet... numai acolo-i locul cel mai sfânt... în rest, e destrămare şi minciună, timp sfărâmat şi steauă fumegând! Am astă clipă...clipa…
Un poem fără vindecare (pentru învăţătorul Ion Victor Răşcanu... în ziuă aniversară)
Scris de Ion Zimbru Luni, 16 Noiembrie 2015
Învăţătorul meu m-a învăţat cum să primesc şi cum să-mi dau citire la naştere şi moarte... cum să trec pe linia precară şi subţire dintre acestea, spre adânc, spre nalt, în rugăciune simplă, cuvioasă, de ploaie şi zăpadă pentru grâu... şi cum să stau cu fulgerul la masă! Învăţătorul meu…
O cerere de iertare (se dedică doamnei Tincuţa Boza... în ziuă aniversară)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 14 Noiembrie 2015
!un copac în mijlocul furtunii strigă plin cu păsări către cer doamne dumnezeule mă iartă dacă până mâine am să pier! !cred că-n noaptea asta se termină zilele pe care mi le-ai dat sunt bătrân dar cuiburile-s pline cu-nceputuri gata de cântat! !simt că mi se smulge rădăcina crengile cum…
Timp coşcovit... uitare-n gara veche... şi murmuială-n podul cu paingi... o scară pusă numai la suire... de ce să urci? pe cine să învingi? Pereţi murdari de lene şi de vreme, linii, zigzaguri spre neant, încet... poţi să citeşti memorii... şi să numeri câţi oameni (n)-au rămas fără bilet! Câţi…
Bună seara... bună seara-(i) doamna mea... sunt nimic umplut frumos cu mucava, sunt un zero supra tot, sunt loz în plic... şi mă joc, şi mă tot joc, şi nu câştig! Toată viaţa m-am jucat şi am pierdut... (ce zadarnic, ce naiv, ce belzebut!)... sunt un prost risipitor, nu am…
!gândurile tale-s trupuri plămădite chiar la rădăcina firului de grâu, unde ciocârlia mugureşte cânturi, mirosind a pâine până mai târziu, când porneşte zborul fără vro tocmeală, fără ostenire, de la cald la frig, ocrotindu-şi puii pe pământ şi-n ceruri, ca o frumuseţe-a marelui nimic! !gândurile mele-s amăgeli aflate chiar la…
Adevărul dintr-o poveste (la mormântul pictorului Aurel Manole, odihnească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 10 Noiembrie 2015
!şi ieri, şi-alaltăieri... demult... demult... mă aflu-ntr-o răscruce, ca-n poveste, şi stau aşa, n-am încotro, nu ştiu pe care drum se află cine este!... !pe care să apuc? - mă tot întreb - căci toate sunt la fel, şi fiecare e lung, e scurt, misterios, ne/drept - mă-nlănţuie această întrebare...…
Pe marginea Cărării din/spre tine sunt lacrimi fără glas, şi rugăciuni... la capete-s biserici care-aşteaptă, şi clopote pe care să le suni când vii sau când te duci în căutarea timpului tău amestecat cu-al meu, s-audă începutul şi sfârşitul unde-i stăpân şi iartă Dumnezeu... şi unde totul stă într-o secundă,…
Iartă-mă, părinte! (la mormântul dragului nostru, Ionel Enciu...fie-i ţărâna uşoară!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 07 Noiembrie 2015
Iartă-mă, părinte...sunt încet, viaţa asta-ncepe să mă doară şi-mi aduce-aminte cum, atunci, nu credeam c-aud ultima oară o tăcere ca un fel de-adânc în odaia dinspre miazănoapte, şi un fel de strigăt lung şi surd, şi un fel de multe alte şoapte, nu credeam că văd un început de plecare…
Moto: „!să vină cine ştie să mai vină/ în capul cestui adevăr mărunt/ şi să citească şi să înţeleagă:/ „sunt cel ce sunt”...sunt cel ce sunt”...! (Iolanda Cremene) !află despre mine că scriu poezii de acreditare stau în cumpănă la capăt cu ocnă de sare umblu prin fântâni şi repar…
!de-atâta linişte şi pace/ îmi urcă inima la gât strig un duşman ori o duşmancă/ urgent să-mi ţină de urât! !tăcerea huruie nebună/ nu pot să stau nici să mă duc de-atâta calm şi nepăsare/ mă frâng mă sparg şi mă hurduc! !e mult prea lungă nemurirea/ prezenţa lipsei împrejur…
Moto: „!şi mai adânc şi mai adânc/ tot mai înalt tot mai înalt/ acest liman (nu)-i nicăieri/ (nu)-i nici limanul celălalt!// !eu nu ajung eu sunt ajuns/ n-acelaşi loc pe altă stea/ unde nimicu-mi zice cum/ văd toată moartea uite-aşa!” (Iolanda Cremene) !înalt suav nu văd prezent şi plus în…
!a fost frumos foarte frumos/ nu cred că a mai fost vrodată ceva mai mult ceva mai rar/ secundă mai îndelungată!... !nu cred...fiindcă nici acum/ şi cred că nici o altă oară alt cineva n-a mai umblat/ cu sufletul pe dinafară... alt cineva n-a mai venit/ când toată lumea stă…
!bună dimineaţa doamnă/ cred că am trecut de toamnă şi tot merg aşa-ntr-o doară/ poate-ajung la primăvară poate-ajung şi-ncep o altă/ mai adâncă mai înaltă stare fără de oprire/ ca-ntr-un fel de bălsămire ca-ntr-un fel de-mprospătare/ dup-atâta alergare prin pustiuri verzi şi albe/ fără nici un strop de-aproape fără nici…
