Dacă-i goală, o văd plină (plină cum o luna goală)... umbră dezbrăcată (albă) ca mireasa-n catedrală! Dacă-i veche, o văd nouă (nouă cum o haina veche, ne-mbrăcată, vreo o dată, de un om fără pereche)!... Dacă-i rece, o văd caldă (caldă cum o ploaie rece, vara, când nisipul fierbe, zburdă,…
Stă la colţ! nu cere! are ochi a/mari! mari...de sărăcie! plini cu depărtare! n-are nici o vorbă! n-are nici un plâns! stă la colţ! se stinge! cred că-i lumânare! Fruntea-i – sacrosanctă arătură-n dar cestei lumi deşarte, fără înainte...! tremurul sprâncenei – un semnal adânc! degetele sale – nişte vreascuri…
Te doare-n fundul doamnei Veşnicia, te doare-n cotul domnului Neant... că şezi pe Schiller, pe Coşbuc, pe Nietzsche... şi eu abia mai pot să merg pe Kant!... Ţii minte...când şedeai pe Eminescu şi eu umblam pe Shakespeare, să te văd, să te iubesc metodic, fizic, chimic... să facem treişpe-paişpe...şi prăpăd?…
Să spunem că...da, (nu)-i posibil să cadă la tine-n grădină, la mine-n ogradă, fiindcă o ştim, dar nu vrem dinadinsul: a fi (laolaltă) învinsa şi-nvinsul fiinţei din centrul seminţelor care sunt râsuri şi plânsuri şi mâini şi picioare şi suflete vii...dar şi suflete moarte când nici nu mai zice şi…
Şi spui că trece!...dar nu trece!...şi crezi că trece înapoi! ucide fără ezitare, nu poartă puşcă, nici cuţit, nu ţine post, nu ţine minte, nu are marţi, nu are joi, n-are mănuşi, nu are milă...e-un rău, e-un criminal plătit! (dacă încerci să-i fugi din cale, e vai de visul tău...oricum,…
E linişte la mormântul lui Mihai Eminescu: lumânările ard ca nişte regine de ceară! E linişte la statuia lui Mihai Eminescu: luna-i atinge fruntea încruntată şi amară! E linişte la teiul lui Mihai Eminescu: unul mai tânăr se străduieşte să crească! E linişte în poeziile lui Mihai Eminescu: aud lăcrămare…
Mă întrebi despre viaţă şi crezi că ştiu ce face, ce este, cum este şi ce se spune despre, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre dumnezeu şi crezi tot la fel, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre fericire şi crezi că sunt fericit, dar nu vreau…
Demult, cam pe vremea când zeiţa dreptăţii venea cu balanţa şi cu sabia la fiecare poartă, noi o aşteptam cu pâine şi cu sare... iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată! Demult, cam pe vremea când zeiţa frumuseţii venea la noi cu dragoste şi cu artă pentru…

Nu-s cel ce nu-s (stampă)

Scris de Joi, 11 Iunie 2015

M-a încercat, dar nu i-a mers... şi a fugit, şi-a spus la toţi că sunt urât, şi că sunt crud, că sunt naiv şi gol ca ochiul unui schit, şi nu-s în stare pentru primul ei sărut! Îmi pare rău... nu trebuia să mă comport ca un secret ce n-are…
A fost frumos!... a fost foarte, foarte, foarte frumos!... printre noi nu a trecut (niciodată) vro părere de rău... numai trenul trecea, aşa, să mă aducă şi să te aducă...! stăteam la poartă şi te aşteptam...!... stăteai la poartă şi mă aşteptai...!... acolo era sufletul meu!... aici era sufletul tău!...…

Ruina unei stele (balada falsului ascuns)

Scris de Marți, 09 Iunie 2015

Vezi limpede: aceasta-i ruina unei stele, cenuşa unui spaţiu şi-a unui timp trecut, blestemul, simfonia, norocul, cicatricea, orbirea şi-arătarea din tot ce (n)-am văzut! Vezi limpede: aceasta-i proiecţia fatală, părerea genială a unui fals ascuns în Tot ce-nseamnă vecinic Nimic într-o Clipită de care eşti departe, dar crezi că ai…
Şi umblu...(toată viaţa)...prin ochii tăi adânci!... şi ce frumos!...nu-i nimeni!...doar eu!...tu unde eşti?... citesc retine, caut, întreb, ascult...ş-aud cum torni eternitate şi aşteptare-n ceşti! Şi umblu...(fără milă)...te rog, vreau să (mă) plângi, să pot ieşi în lacrimi şi să te văd măcar în ultima secundă!...hai, doamnă, e târziu... şi sufletul…
Ce fel de miră!...şi ce fel de mire!... ce fel de nuntă...(azi!...întru vecie!)... se desfăşoară şi se înfăşoară: minună(ţie) şi minună(mie)! Numai frumos?...ar fi foarte puţină mirarea ş-admirarea!...ce înaltă e steaua cestor fluturi împreună, prin lumea rece şi prin lumea caldă! Numai atât?...sigur că nu!...se vede că steaua lor albastră-i…
!stai liniştită, doamna mea de cruce, şi fii atentă...iată: chiar de cade mărimea sa, ne/totul, nu am frică... doar ştii că am ferestre luminate cu zori din ochii tăi, cu manuscrise scântei din toate gândurile tale, din somnuri, din visări şi din iluzii umblate şi-ascuţite prin walhalle... ştii c-am strigat…
Fără aceste cuvinte nu aş fi putut spune despre minciuna din rai şi adevărul din iad, despre cea mai frumoasă poveste de dragoste descoperită în trenul de Bârlad! Fără aceste cuvinte nu aş fi putut spune nimic, nimănui, nici o dată (şi nici alte dăţi) că trenul de Bârlad nu…
De dimineaţă până-n seară stau la pândă să văd cum vine din adânc...primul să văd alcătuirea-i goală, singură şi blândă cum bate-n geamuri, toată, fără îndărăt! Şi cum pe prispă stă oleacă şi mă roagă să mă dau jos din visul sec şi să-i deschid că vrea o noapte de…
Ion (în sat) e poreclit Ion... şi sapa lui e poreclită sapă, şi nu visează garduri de beton, şi linia din palme i se crapă! N-are fântână-n curtea de folos... (abia-i încape câinele-n ogradă)... e campionul mersului pe jos, necunoscut la vro olimpiadă! Şi (rareori) blestemă şi înjură, şi dă…
Ce durdulie-i fata asta bălăioară... n-am mai văzut (aşa minune) de când sunt: de/mersul ei (în lumea asta) mă omoară, în ochii săi mă simt un fel de sfinx mărunt! În zori de zi, parol, sunt mort de osteneală, că (toată noaptea) o visez, în loc să dorm... îi scriu…
eu mă gândesc la ea... şi ea se face că plouă... eu o visez pe ea... şi ea se face că plouă... eu o strig pe ea... şi ea se face că plouă... eu o iubesc pe ea... şi ea se face că plouă...! ea se gândeşte la mine... şi…
Sunt un biet Căpcăun... lumea zice că-s rău, c-am muşcat din frumos şi din sufletul tău, nu-mi dă nimeni un sfanţ, nici măcar un coltuc... nu-i mai bine să tac, să las tot, să mă duc? Lumea râde că plâng şi mă face urât... şi mi-i milă de toţi, şi-mi…
Pe marginea prăpăstiei, în pădurea de salcâmi cu flori negre şi înalte, cuvântul acela lăcrămează şi se clatină sub atingerea/greutatea celorlalte: celorlalte cuvinte moarte şi vii, celorlalte cuvinte dintr-o părere, într-o părere, celorlalte cuvinte încă necunoscute, celorlalte cuvinte din alte puncte de re/vedere! Pe marginea prăpăstiei, cu o carte de…
Aş vrea să spun că a murit Ion, dar nu pot spune, tac, nu am cuvinte, mă dor toate cuvintele de când umblam în patru ochi printre morminte şi nu credeam să învăţăm... cum zice poetul cel al nostru, cel Mihai... citeam pe cruci despre odihnă, despre adâncul crud al…
Nu mai pot răsări, nu mai ştiu să apun: uite, stau spânzurat de-o amiază schiloadă, vine ochiul de sfinx pe-o nuia de alun, lupii vin (plictisiţi) să mănânce zăpadă! Dacă dorm, nu visez să cobor pe pământ, ca un înger smintit, cu aripi de şindrilă... mi se pare că-s viu,…

Holocaust (nu se poate mai mult)

Scris de Luni, 25 Mai 2015

Nu mai am...am dat (la toţi, la toate) de râs, de plâns, de viaţă şi de moarte! am dat (la fiecare) cât a vrut până la capăt, până la-nceput! am dat şi la frumos şi la urât, şi nu mai am (şi eu) cu ce să râd! am dat din…
Pagina 96 din 120