Punctul zero al conflictului sindicat – administraţie

Punctul zero al conflictului sindicat – administraţie
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Eşuarea tentativei de conciliere a conflictului de interese de la ArcelorMittal Galaţi creează o stare de incertitudine amestecată cu riscuri destul de mari.

Deşi reprezentanţii administraţiei Combinatului spun că există un contract de muncă înregistrat legal, care este rodul negocierii cu sindicatele de pe platformă, cei de la sindicatul „Solidaritatea” (care au înregistrat conflictul de interese săptămâna trecută) susţin că obiecţiunile lor nu au fost luate în considerare de către conducerea Combinatului şi că nu este exclusă varianta unei greve.

Plecând din acest punct, ambele părţi trebuie să îşi asume consecinţele legale ale acţiunilor următoare.

Totuşi, apare întrebarea ce se poate întâmpla în astfel de situaţii? Teoretic vorbind, sindicatul poate începe oricând strângerea de semnături pentru declanşarea grevei.

La fel de adevărat este că un asemenea protest implică riscuri pentru salariaţi şi solicită încredere în liderii de sindicat.

Tocmai la acest capitol povestea are de suferit. După cum se ştie, „Solidaritatea” este în continuare frământat de scandaluri, iar foşti lideri excluşi din sindicat revendică acum prin instanţele de judecată paternitatea organizaţiei.

Acestea se petrec însă într-un context economic extrem de nefavorabil, în care opinia celor mai mulţi dintre salariaţii din România este că păstrarea locului de muncă este mai importantă decât o creştere salarială de câteva procente.

Rămâne de văzut dacă, în aceste condiţii cei de la „Solidaritatea” vor decide, în cele din urmă să strângă semnături pentru grevă şi dacă administraţia combinatului îşi va schimba în vreun fel atitudinea în ceea ce priveşte abordarea acestui conflict.

Asta cu atât mai mult cu cât o grevă poate afecta serios colosul siderurgic.  

Istorie zbuciumată

Experienţa sindicatului în afaceri legate de proteste ample la Combinat este una care nu poate fi negată. Ultima „aventură” de acest fel a avut loc în primăvara anului 2008, după ce negocierile cu patronatul au eşuat.

Liderii sindicali aveau deja experienţa unei greve şi imediat ce discuţiile cu administraţia au eşuat a fost înregistrat conflictul de interese la Ministerul Muncii. A urmat o tentativă inutilă de conciliere apoi strângerea de semnături pentru protest.

La scurtă vreme a fost declanşată şi greva, iar ca un făcut, Ministerul Muncii a anulat înregistrarea conflictului de interese. În cele din urmă, sindicaliştii de la Solidaritatea au pierdut războiul în instanţă, magistraţii gălăţeni declarând greva generală ca fiind ilegală.

Imediat după acest moment au apărut frământările în sindicat, frământări în urma cărora sindicatul a avut mai mult de suferit decât în urma oricăror războaie cu administraţia.

Citit 1954 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.