* Ferma Agrimat, din Matca, primul loc în ţară în rândul crescătorilor de vaci Holstein! * Calculatorul a fost adus la „coada vacii” * Investiţii de milioane în îmbunătăţirea geneticii efectivului de animale * Vaci Holstein şi tauri Angus cu paşaport de Statele Unite * Recordul „Pamellei”: 70 litri de lapte/zi * Zootehnie ca la carte: vaci conectate la sistemul informatic, embrioni din SUA sau Canada, nutriţie austriacă şi procesare după model olandez *
Într-o perioadă în care zootehnia de pe la noi pare că abia îşi mai trage sufletul, societatea agricolă Agrimat din Matca pare a fi „de pe altă planetă”.
Aici se vorbeşte de genetică, de ameliorarea raselor, de calculatorul adus „la coada vacii”, de procese tehnologice de ultimă oră şi producţii ce pot atinge şi 70 de litri pe cap de vacă pe zi!
Pe scurt, e vorba de investiţii de peste două milioane de euro pentru a face zootehnie ca la carte, pentru a obţine o fermă care, pe bună dreptate, este primul loc în ţară în topul crescătorilor de vaci Holstein!
O vacă „se face” în trei ani
„Performanţă nu se poate face cu două, trei vaci. Ai nevoie de loturi mai mari de animale, unde ai introdus tehnologie şi urmăreşti îmbunătăţirea geneticii animalelor”.
„Desigur, asta înseamnă investiţii serioase. În plus, vaca nu se face precum grâul, semeni toamna şi recoltezi vara. O vacă se face în trei ani de zile, iar pentru a schimba genetica durează două, trei generaţii”, ne explică Gavrilă Tuchiluş, managerul Agrimat Matca (FOTO 4).
În prezent, ferma deţine un efectiv de 850 de bovine, din care 300 sunt vaci cu lapte din rasa Holstein, cu o producţie medie de 9.300 de litri/cap de animal!
Zecile de diplome, medalii şi cupe obţinute de ferma gălăţeană la Indagra sau la concursurile crescătorilor de animale, demonstrează că Agrimatul este pe calea cea bună.
„Înainte de 1990, era ˝moda˝ efectivelor mari şi de proastă calitate… Noi am demarat din 1994 un program de selecţie foarte sever”.
„Dar cel mai important pas a fost un program demarat în 2004 de introducere a geneticii, iar noi am cumpărat de la o firmă americană material seminal de la cei mai buni tauri din lume”.
„Mai nou, în 2007 am făcut transfer de embrioni. Pentru că, odată cumpărat un embrion din SUA este ca şi cum ai aduce un Mercedes de ultimă generaţie şi îl bagi în România!”.
„Aşa am adus noi embrioni din SUA, i-am introdus în vacile noastre şi deja avem primii produşi obţinuţi. Mama şi tata viţelului din curtea noastră sunt în SUA, doar mama purtătoare este la Matca”.
„Sigur, aici este o întreagă filozofie cu înregistrarea şi performanţele lor. Ca să îmbunătăţim genetica am făcut cheltuieli enorme – un embrion ajunge şi la 1.200 de dolari, ceea ce nu se poate face la o gospodărie obişnuită”.
„Şi am investit pentru ca, alături de lapte, într-un viitor să putem vinde şi femele, să putem vinde şi embrioni”.
„Astfel, dacă nouă ne-au trebuit 20 ani să ajungem la o producţie de 9.300 litri pe cap de vacă, dacă vom vinde embrioni care promit că vor avea o producţie bună şi prin reducerea timpului de montă, sigur că şi gospodarul obişnuit ar putea să ridice genetica animalelor pe care le deţine”, a precizat directorul Gavrilă Tuchiluş.
Genetica - vârful aisbergului
Chestiunea aceasta, cu genetica, embrionii, este doar vârful aisbergului în materie de zootehnie performantă. Succesul depinde şi de specialiştii pe care îi ai – pe meleagurile mioritice, din ce în ce mai puţini – şi de condiţiile asigurate animalelor.
Din ambele puncte de vedere, Agrimat are ce arăta. Ferma exploatează 5.000 hectare de teren (grâu, orz, floarea-soarelui, lucernă etc.), iar o parte din producţia obţinută este folosită pentru hrana animalelor.
„Dar furajarea nu se face oricum, ci diferenţiat, pe loturi, în funcţie de producţie, de condiţiile specifice ale fiecărui animal. Ne consultăm şi cu o firmă de nutriţie din Austria. Avem inclusiv o micro-FNC (fabrică de nutreţuri combinate) şi o remorcă tehnologică pentru distribuirea hranei”, explică managerul Agrimat.
Practic, vacile de rasă din fermă sunt tratate ca veritabile VIP-uri. Aşa că nu mirăm când vedem viţeii de o săptămână purtând nişte hăinuţe special croite pentru ei, pentru a-i feri de vremea rece.
Grajdurile sunt spaţioase, animalele se pot mişca liber, iar în zona de hrănire sunt amplasate inclusiv ventilatoare şi pulverizatoare de apă pentru perioadele călduroase.
La grajdurile viţeilor sunt amplasate şi panouri speciale care să-i ferească de curent, dar şi adăpători cu încălzire. Foarte importante sunt şi difuzoarele la care văcuţele Holstein ascută muzică.
„Astea nu sunt nişte mofturi, ci nişte condiţii pentru a avea nişte animale bine crescute. Muzică? În general preferă muzica clasică, în special valsurile lui Strauss”.
„Muzica are un rol antistres: acoperă alte zgomote din fundal, văcuţele sunt mai liniştite, iar dacă ele se simt bine, şi laptele este mai bun”, ne explică Gabriela Ganea, ingineră zootehnistă cu o experienţă de 20 ani în domeniu.
Uite aşa, la Agrimat, cu un efectiv nu foarte mare se poate ajunge la o producţie de 7.800 – 8.000 litri pe zi. Vedeta incontestabilă este „Pamella”, o văcuţă Holstein ce a atins recordul de 70 litri/zi.
Alături de ea, pe la târgurile şi concursurile crescătorilor de animale a făcut furori şi BillyBoy, un taur din rasa Angus cu „paşaport” american, ce se înrudeşte ca forţă şi temperament cu rudele sale din spectacolele de rodeo.
Îngrijire informatizată
Dar în zootehnia de vârf, pe lângă artă se mai adaugă şi informatica. Fiecare vacă este conectată în permanenţă la… calculator! Ei bine da, prin intermediul unui dispozitiv special (pedometru), datele referitoare la producţia de lapte, calitatea laptelui, timpul de mulgere, starea de sănătate, perioada de montă sunt permanent monitorizate de sistemul informatic.
Practic, întregul sistem este „cibernetizat”, de la dozarea hranei la procesul de mulgere. În legătură cu ultimul aspect, cei de la Agrimat se mândresc cu hala în care, la mulgere, pot intra câte 32 de vaci odată, cu ajutorul calculatorului întregul proces fiind controlat de doar doi tehnicieni.
De asemenea, laptele ce pleacă de la ferma gălăţeană „nu vede lumina zilei” decât în paharul consumatorului, la fel ca în Olanda. Mai exact, în doar 20 de minute, laptele ajunge direct din ugerul vacii, de la o temperatură de 37 de grade, în tancul de răcire, unde este păstrat până la livrare la o temperatură de patru grade.
„Desigur, asta înseamnă condiţii igienice speciale. Nu mai avem laptele muls pe scăunel, cu mâna, în condiţii nu se ştie cum…”.
„Noi livrăm laptele la o fabrică de procesare din Brăila, dar în general, una dintre nemulţumirile noastre este că la nivelul politicii agricole practicate la noi nu se ţine cont de producătorii care investesc în tehnologie, în respectarea unor standarde de calitate superiore, şi cei ce vând laptele ˝la pet˝, în piaţă, şi care nu numai că nu este fiscalizat, dar nici nu ştii de unde să-l mai iei dacă se întâmplă ceva”, ne-a explicat directorul Gavrilă Tuchiluş.
La capitolul nemulţumiri s-ar mai putea adăuga şi faptul că, deşi pe poarta fermei laptele pleacă cu un preţ de 1,3 lei/litru, în magazine el ajunge la preţuri de două, trei ori mai mari.
Şi aici nu este atât vina procesatorilor, cât a supermarketurilor care fac „legea” în materie de desfacere a mărfii.
Dar poate că, dacă în zootehnie lucrurile pot fi aduse, precum la Agrimat, pe făgaşul performanţei, poate că ideea de calitate, tehnologie şi respect faţă de clienţi se va dovedi „contagioasă” şi în celelalte etape din „lanţul trofic” al economiei.
