* Identificarea arhivelor societăţilor intrate în lichidare a devenit o veritabilă aventură pentru foştii angajaţii care îşi întocmesc dosarele de pensii * Întreprinderi uitate, cooperative dispărute, arhive rătăcite * După lege, pensie şi adeverinţă * Un vid legislativ din care s-a născut o nouă afacere: gestionarii de arhive * Dai un ban, dar ai vechime! * Vreţi să ştiţi unde sunt arhivele? Consultaţi lista alcătuită în urma investigaţiei noastre *
Întocmirea unui dosar de pensionare se poate transforma într-o veritabilă „aventură” dacă ai avut ghinionul să lucrezi cu zeci de ani în urmă la o societate care astăzi nu mai există şi despre arhivele căreia nimeni nu mai ştie nimic.
Vidul legislativ a lăsat în bătaia vântului arhivele unor foste unităţi de stat ce în ultimii 20 ani fie s-au fărâmiţat, fie au trecut prin mâinile a mai mulţi proprietari de nu li se mai ştie numele, fie au fost pur şi simplu lichidate, uneori şi fizic, nu numai juridic.
Cine îşi mai aduce aminte azi de fosta fabrică de textile - Galfirtex şi Firomex, de fostul Şantier de Construcţii şi Reparaţii, de fostul TCIF, de Pescogal sau de fosta UEIPI?
Teoretic, angajatorul are datoria de a pune la dispoziţia angajatului toate actele necesare pentru întocmirea, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, a dosarului de pensionare.
Numai că, practic, când societăţile s-au prăbuşit, nimeni nu a mai avut grija foştilor salariaţi. Astfel, mulţi angajaţi ai firmelor desfiinţate au astăzi probleme în procurarea unor adeverinţe ce trebuie prezentate pentru calculul pensiilor.
Unii nu dau de urma arhivelor, alţii constată că, de exemplu, adeverinţa pe care un individ de la „biroul personal” i-a eliberat-o în urmă cu vreo 10 ani a fost întocmită în dorul lelii, este incompletă şi, prin urmare, fără valoare din punct de vedere legal.
Care este cadrul juridic
În legea sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (Legea nr.19/2000 actualizată) se precizează: „Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizată până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuţia de asigurări sociale”.
La rândul ei, purtătoarea de cuvânt a Casei Judeţene de Pensii (CJPAS) Galaţi, Greta Ioniţă, a precizat: „Potrivit legislaţiei în vigoare, orice adeverinţe, orice acte doveditoare ale vechimii în muncă sau în legătură cu raporturile de muncă care se eliberează şi nu sunt înscrise în carnetul de muncă trebuie să respecte aceleaşi prevederi şi să conţină aceleaşi elemente: datele de identificare, temeiul legal al angajării, perioada de angajare, salariul de încadrare etc.”.
„De asemenea, oficial nu putem spune decât că legea prevede că la întocmirea dosarului de pensie, titularul îşi depune toate actele doveditoare”.
„Angajatorul, lichidatorul sau deţinătorul de arhivă este obligat să elibereze orice acte de vechime celui ce solicită. Fără aceste acte sunt probleme la calcularea pensiei…”
Legea-i lege, practica ne omoară
Să luăm un caz concret, supus atenţiei noastre de o cititoare: Doamna R. Maria, în vârstă de 59 ani, aspirantă la titlul de pensionară, a lucrat între 1969 - 1970 la Cooperativa Munca şi Arta din Galaţi, după care s-a mutat în Brăila, unde a lucrat până anul acesta la Spitalul Municipal.
Pentru perioada în care a lucrat la Galaţi, i s-a eliberat în 1996 o adeverinţă în care se preciza salariul tarifar pe care l-a avut, vechimea acumulată, plăţile către CAS.
Numai că, după 14 ani de la eliberarea adeverinţei, doamna R. Maria a aflat că documentul, în opinia Casei Judeţene de Pensii Brăila, nu valorează nimic în ceea ce priveşte stabilirea stagiului de cotizare realizat, deoarece în adeverinţă nu erau specificate nici toate datele personale de identificare ale persoanei, nici faptul că nu a avut goluri în perioada de timp lucrată.
Şi uite aşa, oficial, dintr-un stagiu de cotizare de 30 ani au rămas doar 28 ani luaţi în calcul, cu consecinţele de rigoare asupra nivelului pensiei stabilite.
Soluţia? O nouă adeverinţă. Problema este că fosta Cooperativă Munca şi Arta Galaţi a intrat acum câţiva ani în lichidare, birourile de personal nici nu mai există, iar arhiva, ia-o de unde nu-i!
În situaţii similare sunt mii de foşti angajaţi aflaţi la vârsta pensionării. În loc să se bucure, în sfârşit, de pensia mult aşteptată, ei trebuie să facă pe detectivii pentru a da de urma arhivelor!
Adică, ce ar putea să facă: să bată pe la uşile instituţiilor, poate-poate le-o da cineva vreo idee, să-şi caute foştii colegi, poate vreunul ştie ceva, să caute lichidatorul societăţii, să se intereseze pe la Registrul Comerţului, ba chiar, la o adică, să caute pe internet vreo informaţie care să lămurească destinul societăţii dispărute.
Iar lucrurile acestea nu sunt deloc în regulă, fapt recunoscut şi de directorul Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Galaţi, Ionel Petrea: „Într-adevăr, această problemă, din păcate, a fost scăpată din mână, nu există nici o evidenţă clară despre arhivele acestor societăţi, la origine foste societăţi de stat”.
„Iar dacă o persoană nu poate da de urma unei arhive sau dacă documentele s-au distrus - cum a fost acum ceva timp cazul incendiului de la fosta fabrică de mobilă - ori se lasă păgubaşă şi pierde din pensie, ori are posibilitate de a cere reconstituirea drepturilor în instanţă, cu martori, documente colaterale, ceea ce, desigur, nu este foarte uşor”.
Oportunitate de afaceri
Preluând cazul doamnei R.Maria am făcut şi noi pe detectivii. Luând la puricat informaţiile din anii din urmă, am reuşit până la urmă să dăm de urma lichidatorului Cooperativei Munca şi Arta Galaţi care, la rândul său, ne-a îndreptat spre o… societate din Brăila, Arhiprest!
Pentru că, ei bine, da, chestiunea aceasta cu arhivele rătăcitoare a fost un prilej bun de afaceri pentru unii.
Unii întreprinzători cu fler au intuit că „hârţoagele” vechilor întreprinderi nu sunt tocmai maculatură şi că se pot scoate bani frumoşi din furnizarea actelor necesare foştilor angajaţi la întocmirea, de exemplu, a dosarelor de pensionare.
„Au apărut firme specializate care au preluat aceste arhive de la lichidatori. Nu există o evidenţă exactă cine şi ce are, nu intră în atribuţiile noastre, însă aşa, neoficial, avem la ITM o listă cu astfel de societăţi şi cu arhivele pe care se pare că le au, mai au şi cei de la CJPAS o listă, le mai punem cap la cap, iar atunci când un cetăţean ne cere ajutorul să găsească arhiva care îl interesează, poate are norocul să dea de ea mai repede”, ne-a mai spus directorul ITM Galaţi.
Nu mică ne-a fost mirarea când am aflat că firma brăileană de care am pomenit mai devreme, Arhiprest, deţine nu numai arhiva de la Cooperativa Munca şi Arta, ci, printre altele, şi pe cele ale altor vreo zece societăţi gălăţene precum:
· Pexco SA,
· Firomex SA,
· Inconfren SA,
· SC Construcţii Complexe Galaţi,
· Agromec Pechea,
· Cooperativa Arta Confecţiei Galaţi,
· Cooperativa Victoria Bereşti,
· Agroprod Galaţi.
Interesându-ne la firma brăileană, ni s-a spus că, în cazul doamnei R. Maria, adeverinţa solicitată poate fi eliberată fără nici o problemă. Ce-i drept, pentru acest mic serviciu se percepe o taxă fixă de 80 lei plus câte 5 lei pentru fiecare an de cercetare.
În treacăt fie spus, în legea pensiilor se zice că „sunt scutite de orice fel de taxe şi comisioane cererile făcute în scris privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face dovada vechimii în muncă…”. Legea pare a nu fi cuprins şi situaţia de faţă.
Chit că societatea brăileană percepe o taxă, că doar nu-i societate de binefacere, dna R.Maria a fost cel puţin mulţumită că a fost cineva care s-a îngrijit de conservarea acestor arhive şi a reuşit să dea de urma actelor care o interesau.
Pentru cei interesaţi putem să mai spunem că, din informaţiile neoficiale pe care le-am adunat pe parcursul acestei anchete, şi societatea gălăţeană Montero Grup SRL, de pe str.Dogăriei, mai deţine un stoc destul de consistent de arhive:
· IPILF Tecuci (fabrica de conserve),
· SMA Tecuci,
· IAS Nicoreşti,
· Autobaza nr.2/3 Galaţi ITA,
· IJIE Pajişti,
· Avântul Galaţi,
· Ancora Galaţi etc.
Cei ce caută arhivele de la Pescogal, Avicola sau Agromec Tg.Bujor le găsesc, se pare, la Marservice SRL Galaţi.
Arhivele Galfirtex sunt la Insolvexpert SPRL, iar cele ale Galco SA sunt la Brăila, la SC Continvest.
Să vedeţi coincidenţă!
Totuşi, cum rămâne cu sistemul în sine? Din acest punct de vedere, măcar pentru viitorii pensionari, se pare că există o perspectivă mai bună.
„Chestiunea aceasta a arhivelor fostelor societăţi intrate în lichidare a fost ridicată şi în ultima videoconferinţă a primului-ministru cu prefecţii şi instituţiile din subordine”.
„Pentru că probleme nu sunt numai la Galaţi, sunt în toată ţara. Iar Ministerul Administraţiei şi Ministerul Muncii au primit sarcină de a realiza chiar în această lună un proiect de act normativ în această chestiune”, ne-a declarat Ionel Petrea, directorul ITM.
Ca soluţii vehiculate sunt, de exemplu, fie lărgirea atribuţiilor Arhivelor Naţionale, fie realizarea cadrului legislativ pentru funcţionarea depozitelor de documente în regim privat.
Oricum ar fi, oamenii aşteaptă ca, măcar la pensie, să nu-i mai pună nimeni aiurea pe drumuri.
Cât despre aştepta reglementare legislativă, să sperăm că nu ne vom alege doar cu „vorba volant” şi că se va adeveri în cele din urmă şi partea cu „scripta manent”.
