* Aproximativ 100 de hectare de teren agricol care aparţin mai multor locuitori din comuna Şendreni au fost împrejmuite cu un gard, printr-o dispoziţie a şefilor de la ArcelorMittal Galaţi *
Proprietarii de terenuri din zona respectivă (aflată undeva în apropierea haldei de zgură) nu pot intra să-şi prăşească moşiile decât cu aprobare de la Combinat.
Conducerea ArcelorMittal Galaţi refuză să ofere o explicaţie pentru faptul că a îngrădit fără să clipească proprietăţile altora, iar asta se întâmplă cu toate că s-au făcut sute de concesii în ceea ce-i priveşte, de la privatizare şi până astăzi.
Vorbim despre un caz evident de încălcare a legilor ţării în care trăim fără ca vreo autoritate să reacţioneze şi fără ca autorilor acestei păţanii să li se clintească vreun fir de păr.
Pământul tău, acordul meu
Între conceptul de liber acces la proprietate, ceea ce înţeleg dregătorii de la combinatul siderurgic gălăţean prin respectarea legii în România şi vreo 70 de oameni cu titluri de proprietate în mână s-a ridicat un gard.
În jur de 100 de hectare de teren agricol dobândit în baza Legii 18 de către locuitori ai comunei Şendreni au fost izolate de către ArcelorMittal Galaţi, fără ca proprietarilor să li se ceară vreun acord în acest sens.
Dracul este chiar mai negru decât pare: accesul oamenilor la pământurile lor se face în baza unui tabel avizat de către Combinat.
Semănătorii, prăşitori şi culegătorii de cucuruz nu pot accede acolo decât printr-o anumită poartă şi în funcţie de dispoziţia paznicilor de la intrarea cu pricina.
„Un proprietar de teren din zona respectivă trebuie să ceară în fiecare an acceptul să se ducă şi să lucreze acolo propria lui bucată de pământ”.
„Cei de la Combinat sunt obligaţi să le asigure proprietarilor dreptul de acces necondiţionat, nu să îl îngrădească”, ne-a declarat primarul comunei Şendreni, Paul Cristea.
Edilul ne-a povestit şi că oamenii nu au reacţionat încă pentru că nu au forţa necesară, dar crede că dacă s-ar constitui într-o asociaţie ar putea să aibă un cuvânt greu de spus.
Filtru la semănătoare
Primarul a explicat că proprietarii de terenuri nu pot ajunge la tarlalele lor decât dacă se află pe un tabel avizat de către ArcelorMittal Galaţi.
„Trebuie făcut la începutul fiecărui an un tabel cu toţi deţinătorii de terenuri, îl trimit la Combinat să îl aprobe şi după asta ArcelorMittal dă un răspuns”.
„Apoi omul se poate duce la prăşit. Dar ca să intre, ˝deranjează˝ agenţii de pază”.
„Se mai trezeşte vreunul dintre ei că omul care vrea să intre să muncească nu este titularul trecut pe tabel, ci un nepot, şi nu îi permite accesul”.
„Mai este ceva de povestit. În tabelul pe care îl întocmeam se treceau şi utilajele. Dacă omul venea cu tractor se trecea în listă tractor”.
„Numai că la lucru omul venea cu plug sau semănătoare agăţate de tractor. Pentru că utilajele astea nu erau trecute pe tabel, apăreau discuţii… ce mai e de spus?!”, a întrebat retoric primarul comunei Şendreni.
Orice motive s-ar invoca pentru apariţia gardului respectiv, nu sunt de ajuns pentru a explica un act abuziv. Dincolo de asta, proprietarii au tot dreptul să reclame umilinţa la care sunt supuşi.
Pentru că, în momentul în care pentru a ajunge la propria tarla trebuie să te ploconeşti în faţa unui agent de pază cu pretenţii de zeu de gheretă şi aere de cel puţin masterand în vreo ştiinţă atomică a pazei şi protecţiei, atunci este cât se poate de clar că într-o ţară membră a Uniunii Europene dreptul de acces la proprietate este încălcat în mod flagrant.
Cine e hoţul?
În această ecuaţie simplă, dar complicată într-un hal mioritic poate apărea un sfert din explicaţie, care nu ţine însă loc de faptul că dreptul de a avea acces la propriul bun este încălcat cu bună ştiinţă: zona respectivă a fost un fel de „terminal” al hoţiilor de metale.
Pe acolo au ieşit sute de mii de tone de fier, fie din halda de zgură, fie de oriunde altundeva din Combinat. Decizia de înfiinţare a gardului peste moşiile oamenilor a fost una abruptă, adoptată în vremea în care Augustine Kochuparampil ţinea frâiele ArcelorMittal Galaţi.
Cu siguranţă, oprirea furturilor din Combinat ar putea fi unul dintre motivele ce pot fi invocate de către şefii societăţii pentru incredibila decizie de a îngrădi proprietăţile altora.
Trebuie spus însă cât se poate de clar că, deşi le-a fost cerută o explicaţie în legătură cu acest subiect, reprezentanţii administraţiei Combinatului au refuzat să comenteze.
Ce ar fi putut să explice: că au comis un abuz cu bună ştiinţă şi că în încercarea de a-şi apăra proprietatea au pus gard pe proprietăţile altora?
Abuz şi traducere
Indiferent cui aparţin acele proprietăţi şi ce problemă ar fi rezolvat administraţia ArcelorMittal prin îngrădirea lor, abuzul este mai mare decât o zi de post sau chiar decât însuşi combinatul siderurgic.
Mai mult, în funcţie de optica juridică s-ar putea vorbi chiar despre tulburare de posesie, chestiune prevăzută în Codul Penal şi pentru care sunt prevăzute pedepse cu închisoarea.
Isprava celor de la ArcelorMittal trebuie însă analizată de către organismele competente să facă acest lucru şi nu de către noi, însă felul în care s-a acţionat trădează o îndârjire abilă a celor de la Combinat de a traduce orice lucru doar aşa cum le convine.
